Kro$$fire’s Blog

Decembrie 28, 2007

Poezie House

Filed under: Diverse,Social, Cultural, Politic — krossfire @ 9:05 pm
Tags: , ,

M-a intrebat cineva de ce nu scriu ”mai multe poezii” pe blog. Intrebarea mea logica este : Am scris vreo poezie pe blog ? Cu exceptia spoof-ului astuia, nu am scris nicio poezie pe blog dat fiindca talentele mele de poet sunt limitate (si limita tinde spre zero) si dat fiindca am o parere proasta despre prostmodernism.

Voi scrie totusi o poezie si ca sa va arat ce talent s-a nascut odata cu mine, voi inventa un gen nou. Se va numi ”poezie house”. Poezia house a luat fiinta odata cu poemul intitulat chiar ”Poezie House” al marelui poet Krossfire. Iata poemul :

A dum dum dum
Dum dum dum Buf
Scart scart vjjjjjt
Dum Dum dum Buf !

Na bum bum bum
Bum bim bum bim
Dum dum dum buf
Bum dum bum duuum…

Comentariu pe marginea textului : Aici poetul traieste atat de intens sentimentul lovirii cu capul de boxe incat nu simte nevoia sa mai foloseasca vreun cuvant din vocabularul limbii romane. Rezumarea la interjectii presupune un efort creativ superior, un efort pe care numai un poet de o asemenea talie l-ar putea face.

P.S : Imi asum si chiar cer drepturi pentru genul liric ”poezie house”. Daca scoateti vreun volum veniti la mine sa va dau dezlegare ! Si da, nu o sa scriu niciodata alte poezii pe blog pentru ca unele lucruri trebuie sa ramana pur si simplu in mintea artisului !

Anunțuri

Iunie 14, 2007

Postmodernism si Prostmodernism

Filed under: Social, Cultural, Politic — krossfire @ 7:51 pm
Tags: , , ,

[Atentie : Post kilometric]

De ceva vreme, tinerii romani s-au intors la vorba lui Heliade Radulescu , ”Scrieti orice, numai scrieti” . Tinerii romani scriu si scriu si nu-i citeste nici dracu’.

Nu sunt singurul care considera ca arta, in special literatura si artele plastice au ajuns intr-un punct mort.Cum aberatiile cromatice nu sunt domeniul meu de activitate ma voi lega putin de incercarea de a ”reduce la esente” si de a abstractiza\ermetiza din poezia si proza (in special eseistica) contemporana.

Problema cu literatura post-post-modernista este ca putinele valori sunt sufocate de masa de falsuri. Pana la urma, acest tip de arta poate fi considerat o evolutie logica a poeziei. Chiar acuzasem pe cineva de partizanat la ideea lui Lovinescu cu acel ”spirit al realului”. S-ar parea ca a avut omul partea lui de dreptate. Exista un mic grup care simte ce scrie insa este sufocat de mediocritatea si fitele generale. Mi s-a intamplat (de putine ori) sa citesc o poezioara in general aruncata pe vreun blog sau plasata intr-un spatiu de care autorului pare sa-i fie rusine uneori si sa spun ”Exact asta am simtit si eu !”. Si da, pun accentul pe ideea de seniment. Tind sa consider de multe ori liricul inferioar epicului si dramaticului la nivelul efortului (nu al produsului final) pe motiv ca in poezie esti liber pe cand in cadrul epicului esti fortat sa te dedublezi (excludem eseul si dizertatiile). Spun esti fortat, pentru ca autorii fac un efort imens, constient sau nu.

In momentul de fata suntem invadati de zeci si zeci de ”creatii artistice” care nu fac altceva decat sa alature inutil cuvinte sau in cel mai bun caz imagini, cu un inteles accesibil doar autorului sau lipsite complet de substanta si valoare. Lipsa de valoare ? Da, pentru ca majoritatea poetilor se citesc intre ei. Sunt anulabili prin comparatie. Cum spunea Prof.Soare ”Ma bucur nespus ca tinerii autori au inceput sa iasa treptat din ceata postmodernismului”. Mai exista si oameni a caror imbecilitiate si incoerenta in legarea propozitiilor trece drept atitudine ”postmodernista” insa nu despre ei e vorba.

Cine iti da valoarea ? Pai simplu : valoarea ti-o da publicul – fie el un public restrans si mai putin potent comercial (dar avand totusi posibilitati), fie el un public masiv care-ti va aduce catalogarea de ”autor comercial”. Ahh, elitismul, dulcele elitism ! Toti suntem elite, nu-i asa ? Care e valoarea ta, daca esti citit doar de oameni care o fac pentru ca si tu ii citesti pe ei ? Scrii pentru tine…foarte bine…dar dupa Pratchett si dupa multi altii , nu esti scriitor pana nu incepi sa fii apreciat critic la scara larga. ”Intelectualii romani” (sau acele pseudo-elite cu pretentii de care nu a auzit nimeni pentru ca nu publica dar mai ies din cand in cand si latra la tv sau prin reviste) critica vehement literatura comerciala. Nu-mi place de nicio culoare Coehlo dar cand aud cate unul care a publicat cinci poezii in revista ”Literatura de ieri si de maine” ca spune ”Coehlo e o nulitate” ma gandesc : Fata de cine e o nulitate ? Fata de Umberto Eco si de Marquez (intamplatoare analogia) sau fata de un individ a carui valoare literara este pe moment zero ?

La naiba, toti am scris poezii. Da ! Toti am scris poezii !!! Nu am cunostinta care sa nu fi scris sau care sa nu scrie in intimitate poezii. Eu insumi am scris doua volume insa mi-am vazut valoarea si le-am lasat naiba la timp . Toti am scris poezii insa nu suntem poeti si nici nu vom fi pentru ca nu putem. Poetii au reprezentat mai mereu un mic grup de ”alesi”. Acum grupul s-a marit si sa umplut de idioti si pusti care-si defuleaza incapacitatea literara aruncand tone de gunoi si distrugand sute de copaci in incercarea de a-si ilustra constipatia mentala.

Nu o sa dau un exemplu concret, pentru ca nu este nimic personal ci o atitudine generala. O sa compun ”o poezie” in acest moment, cu efecte fortate evident si o sa-mi exprim mai clar punctul de vedere.

” Am mangaiat pleoapa infinitului
Am sfasiat carnea universului
In vis ma plimbam in soapta
Cu tine ma plimbam urlat
Pierdut. Zdrobit ”

Ce am facut eu aici ? Simplu. Am creat doua cadre unde am dus metafora\personificarea in extremis iar apoi am aruncat doua verbe la final. Am plasat niste imagini (primele doua merg spre postmodernism, ultimele doua spre neomodernism, adica spre Stanescu) am facut sa para ”relativ inedit” si gata poezia ! Ce lipseste ? Sentimentul efectiv si substanta poetica. E poezie ? Evident ca nu…. Sa presupunem ca eram in clasa a zecea. Sa presupunem ca intru pe mess cu o poezie construita in stilul asta. Hai sa marim miza : cu doua ”poezii”. Eu imi intreb toti colegii ce parere au…unii din nestinta, altii din bun-simt imi spun ca poezia este faina, sa continui. Ma duc la doamna profesoara (bine, adevarata mea profesoara ar fi fost franca) si ce-mi spune ? Esti pe un drum bun, continua ! Ce sunt eu acum ? Exact, sunt POET.

E clar ca o problema este a celor ce promoveaza si reprezinta un filtru prost. Mai exista si problema ”interpretilor”. Sunt unii care vad poezie si acolo unde nu este. Li se pare poetica o structura pe care autorul a pus-o ca sa pastreze coerenta sau pur si simplu pentru ca-i placea cum suna cele doua cuvinte alaturate. Apar oameni care incurajeaza non-artisti sa scrie pentru ca undeva, exista o tematica sau niste combinatii de cuvinte ce se repeta ”interesant”.

Sunt mai multe variante de creatie (cumparati cateva volume la nimereala sau intrati pe agonia.net, pentru ca acolo sunt cel putin 30 de oameni care se autodenumesc in profil ”poeti de meserie” !) . Variante de creatie : Stilul Nichita Stanescu (”Respir poezie”) – adica te apuca mazgalitul in orice moment si in ansamblu il copiezi pe Stanescu pentru ca ”simti la fel ca el”\ Stilul Arghezi – poezie implica efort fizic si psihic. Te pui la masa de scris si cizelezi imagini pana par chestii gandite \ Tendinta de a-i copia aproape mot-a-mot pe : Ileana Malanciou, Leonid Dimov, Florin Iaru..si mergem asa in panta ascendenta. Ar mai fi si ”intoarcerea la dadaism ” : Se iau cuvinte si se arunca pe foaie. Evident, exista si ideea creatiei originale (nu complet originale pentru ca suntem indirect influentati). Dar parca vorbeam despre prostmodernism, nu ?

Evident mai avem si proza de tip eseu-auto-reflexie unde se amesteca ceva fraze aruncate aiurea si lipsita de orice urma de fir epic, fir ideatic (pentru ca da, poti avea o idee sau un sentiment mentinut) si cu acel visage de poem epic va fi primul lucru pe care-l vor recicla cand rezervele de copaci nu ne vor mai permite sa folosim hartie igenica. Adevaratele creatii din domeniu au un caracter mult prea intim pentru a le publica sau pentru a provoca o autentica spovedanie literara. Nu sunt impotriva ideii de a scrie pentru tine, ca ”spovedanie” insa daca nu publici nimic din ce scrii si daca parerea despre operele tale se bazeaza pe unghiul tau de vedere si al mamei nu te poti numi scriitor !

Voiam sa citez dintr-o cunostinta care tine o revista online insa nu am primit inca o confirmare ca as putea cita direct. Pe scurt, ce zicea omul intr-o revista online destul de citita : Noua generatie (din care face parte si el) trebuie sa invete sa scrie pentru public ! . As adauga : Si sa priceapa ca nu da nimeni doi bani pe oamenii care graviteaza numai in propriile sfere inalte, sfere inalte care nu au legatura cu societatea reala).

O structura coerenta a textului, o interogatie pusa la momentul potrivit si mai ales O IDEE (fie ca e vorba de un seniment dominant, fie ca e vorba de o observatie) pot salva coerenta poetica si o pot transforma in literatura. Nu sunt reguli generale pentru ca postmodernismul refuza sa confirme formele fixe si normele insa daca nu exista idee, nu exista arta.

Cine ma contrazice sa-mi enumere zece poeti consacrati valorosi si inca zece din underground cu sustinere puternica. Curentul s-a retras treptat in afara si a ramas accesibil unui public specializat, nu neaparat select. Am sesizat ca pe unele site-uri de poezie din afara a reinviat tema cyber-punk. Nu am generalizat problema la nivelul ”poeziei contemporane” pentru ca inca se mai scrie bine in anumite locuri.

Nu vreau sa ma ma leg nici de poemul vizual. Am vazut putine, deci nu am competenta. Nici in poezia prostmodernista nu am competenta insa simt nevoia sa ma pronunt. Desi dupa cateva imagini m-am plictisit, gaselnita poemului vizual asta ar putea evolua in arta la un punct. (Inca ceva : Pentru poetii vizuali care folosesc fotografii – va rog sa invatati regulile de baza in compozitia foto si sa nu ne mai mancati cu poze de un amatorism perfect)

Nu e totul pierdut ! Inca mai avem un Claudiu Komartin , Octavian Soviany , un Bogdan Perdivara si altii. (primele nume care mi-au venit in minte care se disociaza de masa). Chiar in orasul natal aveam un om care promitea enorm pe partea de poezie (participase la multe concursuri nationale si daca un juriu este format din imbecili cu pretentii de intelectuali rasati, posibilitatea ca noua jurii sa fie formate din aceeasi oameni este totusi mica). Deci, se poate ! Dar nu se vrea, nu se promoveaza corect si nu se deschide gustul pentru poezie adevarata nu pentru fraze scuipate pe hartie.

Multi dintre poetii noi cu acces la net nu pricep ca exista bloguri ! Aici pot defula in voie ! Domnilor ”poeti” : Puteti posta pe blog tone si tone de creatii magnifice ! (Chiar pentru postul asta, in faza de ”documentare” am dat peste un blog cu un layout similar alui meu…omul respectiv nu are pretentii de publicare. Ma bucur nespus). Lasati suficienta la o parte si sincer spun : daca mai vad vreun pierdut din asta la tv cum da lectii pe tema ”tinerii nu mai citesc”, imi iau zece cunostinte care-mi impartasesc parerea (ele exista) si punem de-un mars de protest.

Pe scurt : Nu fiti prost-modernisti 🙂

P.S : Este articolul meu o defulare ? Probabil ca este, dar macar defulez in numele unei categorii care m-a si sustinut in scrierea postului. (nu ma refer la citatul anterior ci la alte persoane care mi-au sugerat sa comentez fenomenul)

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.