Kro$$fire’s Blog

Decembrie 30, 2007

Premiile Grammy

Filed under: Muzica — krossfire @ 9:39 am

Zilele trecute m-a intrebat Don Maxx ce parere am despre prostiile nominalizate la Grammy anul asta. Am cam aceeasi parere pe care o am si despre jegul ala de revista, Rolling Stone : Lipseste orice forma de respect pentru muzica adevarata, indiferent de genul muzical abordat.

Dar fie, pentru a aduce lamuriri si pentru a termina discutia pe care atunci am intrerupt-o o sa aleg din nominalizarile la Grammy ceea ce consider eu a fi manifestari abjecte ale inculturii muzicale.

Nici nu-mi pot imagina ceva mai grotesc decat alaturarea unor zei precum Satriani, McCartney sau Steve Vai si a unor tineri promitatori precum Feist, Michael Bubble sau a oricarui om care se poate numi artist cu niste ”neica nimeni” din pop-ul si metalcore-ul american. Grotesc ! (Ce treaba au White Stripes, Tool si Beck cu gunoiul de pe MTV ?)

In acelasi spirit si insipirat de principalii favoriti la Grammy, Krossfire si-ar dori sa prezinte premiile ”Excrementul de aur”. Din pacate, realizand ca nu ar fi prea amuzant sa o lungeasca prea mult o sa prezinte doar personajele care ar trebui sa intre in finala datorita lipsei de talent sau a prezentei la multe alte spectacole de gen :

1.Constipatia mentala a anului : Plain White T’s – Hey There Delilah . Nu credeam ca voi asista in viata mea la o manifestare de anti-talent muzical de o asemenea magnitudine. Baietii astia canta si compun atat de prost incat Dj Boros poate dupa faza asta sa creada ca are o sansa. Cele doua acorduri repetate la infinit nu ar fi problema (exista multe piese bune folk in doua acorduri) daca versurile ”sincere” (in stilul celor compuse de Everclear) nu ne-ar lovi peste cap in tandem cu figura de purcelus anorexic a solistului.

2.Premiul ”Am scos 7 singleuri de pe un album de 10 piese si tot nu imi recunosc sexualitatea” merge catre Mika, un om cu o voce intr-adevar interesanta dar cu talentul compozitional al unui pusti de 10 ani. Numai James Blunt a reusit sa mulga atat de mult o vaca (un album) mediocra. Felicitari Mika !

3.Premiul‘Rebelii din toaleta liceului” : Merge la…Green Day ! Una din putinele trupe care desi nu are compozitii chiar de neglijat (primele albume sunt ok) reuseste sa cada in penibil prin contrast cu look-ul si cu pretentia ca ”ei compun punk”. Inapoi la scoala de muzica baieti si poate treceti si pe la un frizer pe drum.

3. Premiul trei trebuie impartit de Green Day cu cei de la As I Lay Dying o trupa de un antitalent monstruos. Trupa asta este mai irelevanta pentru muzica universala decat Dj Tiesto. Faptul ca sunt niste reprezentanti de top ai maldarului de gunoi numit ”metalcore” ii face, nu-i asa, eligibili pentru Grammy !

4.Mentiuni speciale : Noul album Moron 5…ahh.. Maroon 5. Cred ca singurii oameni care ii iau pe-astia in serios sunt fostele prietene pentru care au scris albumul plin de frustrare adolescentina \ U2 – pentru performanta de a fi irelevanti pentru muzica de vreo 10 ani..cam de cand Bono a decis ca orfanii din Africa sunt mai importanti decat fanii.

Astept alte nominalizari pe baza listei pentru Grammy.

Un spoof interesant de la piesa de pe locul 1 , primit de la Fake Jew

O alta mentiune speciala, care nu are treaba cu Grammy-urile : Yves Larock – Rise Up (Este pur si simplu atat de proasta piesa asta incat un copil de 10 ani daca o canta tot nu-i puteam spune muzica)

P.S : Ahh..sunt subiectiv si nesimtit ? Dar aia care dau Grammy-uri cum sunt ? Nu stiu daca sunteti constienti ca si in echipa de selectionare si in juriu exista membri ai revistei Rolling Stone. Si daca tot nu intelegeti de ce Rolling Stone sunt o revista de tip ”sul de hartie igenica mai dur”, ar fi bine sa consultati lista lor din 2005, actualizata in 2007 – Cei mai mari muzicieni rock ai tuturor timpurilor lista din care lipseau Scorpions si Pink Floyd, dar erau prezenti Eminem (cu recenzie facuta de Elton John), Dr.Dre , Tupac si pe locul 48…Run DMC. Nirvana era evident inaintea trupelor adevarate.

Decembrie 17, 2007

Intalnirea de la miezul noptii

Filed under: Muzica — krossfire @ 12:25 pm
Tags: , , ,

Blogul s-a mutat pe www.krossfire.ro ! Comentariile relevante vor fi transferate pe noul domeniu.

Pentru cei mai tineri (inclusiv din generatia mea) , numele de Petre Magdin nu poate insemna prea mult. Pentru tinerii de-abia scapati din experienta ”revolutiei” emisiunile lui Petre Magdin de pe TVR cu siguranta au insemnat ceva.

Cum multe dintre ele au fost reluate ulterior de TVR si cum Magdin a mai produs emisiuni pana in 2000, am avut si eu ocazia de a-l privi pe unul dintre principalii promotori ai rock-ului post-revolutionar. Daca ar fi sa fac pe desteptul putin, as spune ca la nivelul atitudinii si al cunostintelor, omul avea lacune. Nu vreau sa par rau sau altceva dar unele hibe in cultura muzicala, stilul exaltat de a vorbi, tendintele spre alcoolism si ceea ce am identificat ca a fi o incercare bizara de a-l copia pe Pitis de cele mai multe ori degenerau. Avea si problema, identificata ulterior si la Berti Barbera, de a incerca de prea multe ori sa se promoveze pe sine si sa-si promoveze compozitiile desi aceastea erau putin peste mediocru. Sa nu mai vorbim de modul in care se adresa unor solisti.

Totusi…exista un totusi ! Indiferent de cum l-ai privi, Magdin este unul din primii si cei mai importanti promotori ai rock-ului in Romania prin emisiunile sale ”Teletop”, ”Club T” si cea mai cunoscuta : ”Intalnirea de la miezul noptii”. Tipul are destule merite si nu are rost sa-i minimizez aportul.

Daca in perioada 1990-1993 eram mai preocupat de finalizarea studiilor gradinitiei si ceva mai putin interesat de trupele de rock progresiv post decembriste, ulterior domnul Magdin a reusit sa-mi atraga atentia asupra unor aspecte interesante si sa-mi imprime pe cerebel vreo cateva videoclipuri pe care le dadea excesiv.

In fine, ca sa nu o mai lungesc, puteti citi ca o completare la ce am scris, acest interviu acordat celor de la Jurnalul National in 2006. Avertisment : Pe langa lucrurile interesante si de bun simt pe care le declara tipul veti gasi si definitii proprii ale rockului si superbe luari de pozitie precum ”Eu nu ma joc de-a rockul, eu fac politica rock !”.

Youtube-ul ne ofera un sample excelent din modul in care Magdin ”traia clipa”. Trupa prezentata acolo, desi nu e la nivelul celor occidentale arata ca prog-rock-ul romanesc avea o sansa, incepand de la monumentalii Sfinx.

Si iata si un videoclip de la Iris pe care il puteai vedea cu regularitate la ”Intalnirea de la Miezul Noptii”

P.S : Un user de pe softpedia a facut si o petitie pentru a-l aduce pe Petre Magdin inapoi pe ecran. As prefera niste emisiuni de rock mai culte si cu oameni mai documentati si experimentati in genurile noi dar Magdin ar fi la randu-i binevenit.

Decembrie 14, 2007

Pianissimo

Filed under: Muzica — krossfire @ 5:31 pm
Tags: ,

Pianissimo, in sens strict muzical, inseamna ”cel mai incet”. Nu in acest scop am pus acest titlul si nu asupra teoriei muzicale si a lucrurilor care va ingretosau in clasele primare vreau eu sa va atrag atentia.

Probabil ca ati observat ca printre miile de imbecili de pe YouTube se gasesc si cativa oameni cu talent care de multe ori sunt recunoscuti dupa aceste filmulete si promovati. Un astfel de copil talentat mi-a atras atentia printr-o activitate muzicala foarte interesanta : Coveruri la pian, in stil clasic, dupa piese metal. Un om antrenat clasic care a preferat sa cante ce asculta.

Ca sa va faceti o impresie despre ce poate domnul sau domnisoara ”bluepurplewave” o sa expun niste mostre pe blog :

1. Fintroll – Trollhammaren
O piesa numai buna de facut o hora metal pe ea, piesa a unei trupe de folkloric metal finlandeze, trupa ce s-a autodeclarat ”troll metal”. Stilul este asemanator cu cel al trupei Korpiklaani. Gasiti piesa originala Trollhammaren pe YouTube, cu un videoclip voit tembel. Si acum, un cover adevarat :

2.Hammerfall – The Dragons Lies Bleeding
Personal nu i-am luat niciodata pe Hammerfall in serios. Ei si cu Rhapsody au adus acel element simfonic in power metal , element de care nu sunt foarte sigur ca avea nevoie. E si greu sa-i iei in serios cu piese ca ” The Dragon Lies Bleeding” . Si acum coverul :

3.Sonata Arctica – Fullmoon
Sonata Arctica intra in categoria aia de trupe ”self-made” in totalitate care reusesc sa se ridice peste mentorii lor in vanzari si ulterior in baza de fani. In cazul asta mentorii lor au fost Stratovarius iar Fullmoon este o piesa de pe primul album al trupei cand baietii nu erau atat de bine formati. Piesa e ceva mai usurica pentru ca incepe pe pian\clape.

Puteti viziona mai multe coveruri de gen ale userului ”bluepurplewave” pe canalul ei de Youtube. Vezi gasi ceva mai multe coveruri Within Temptation si Iron Maiden. Un alt cover interesant : coloana sonora Mortal Kombat.

P.S : Ca tot veni vorba de Fintroll nu pot sa nu vi-l arat pe maestrul asta care simte o melodie de-a lor la maxim !

Decembrie 3, 2007

Coveruri nesimtite – Partea I

Filed under: Muzica — krossfire @ 2:59 pm
Tags: , , , , ,

Ma gandeam ca la un anume moment dat, in lipsa recenziilor pe care le-am mutat pe bangyourbrain sa mai tratez si alte subiecte legate de muzica, nu neaparat de metal, new age sau muzica simfonica.

Unul din lucrurile care ma irita profund sunt coverurile: nu acele coveruri pe care trupe din genuri similare le fac pe post de tribut ”zeilor”ci clonele nesimtite unde ”artistul” nu recunoaste nimic, sustinand eventual ca doar s-a inspirat din melodiile de baza.

In Romania se practica la greu ”coverul”, o selectie interesanta de melodii furate avand-o site-ul muzicabuna.ro . Practic, primul cover legal (cu plata drepturilor de autor la casa de discuri) l-a facut Voltaj in 1999. Nu ar rost sa insist asupra peisajului muzica autohton, preferand sa arat ca da, si la ”ei” se poate. Voi incepe cu trei mostre celebre :

1. Vanilla Ice – Ice Ice Baby

Piesa asta i-a adus unui imbecil netalentat o groaza de bani si de expunere nemeritata. De ce spun imbecil netalentat ? Sa judecam : Al doilea sau album a fost primul album cu doua piese in plus, printre care si Ice Ice Baby si cealalta piesa ”faimoasa” a interpretului a fost ‘Ninja Rap‘ care cade intr-un extrem bazin al ridicolului inca de la inceput.
Sa revenim insa la piesa din titlul, ”Ice Ice Baby” nu este altceva decat o preluare obscena a hitului Queen – Under Pressure. Ultima versiune de Under Pressure, fara David Bowie, lansata cu numai 4 ani inainte de capodopera lui Vanilla Ice suna identic cu ce incercase ”primul rapper alb”. Ce e mai nasol este ca Vanilla Ice a sustinut ca datorita unui semiton el nu este obligat sa plateasca nimic celor de la Queen !
O varianta mai digerabila de Vanilla Ice, ne prezinta Jim Carrey.

2. Mc Hammer – Can’t Touch This

Un ”rapper” care a furat mai mult decat Puff Daddy, Mc Hammer a avut ghinionul sa-si sparga averea de 33 de milioane de dolari in mai putin de 3 ani. Diferenta dintre el si Vanilla Ice este ca Mc Hammer, sau casa lui de discuri isi cita sursele. In cadrul singleului lansat concomitent cu albumul, Rick James fusese citat ca fiind ”coautor” desi acest lucru nu era adevarat.
Can’t Touch This beneficiaza de un videoclip mai mult decat penibil si cam de toate acordurile piesei din 1981 (deci cu 9 ani mai recenta) a lui Rick James, ”Super Freak”.
Asta e un cover nesimtit doar pentru ca i-a adus lui Mc Hammer milioane.

3.Gasca de retardati – Liubi Liubi , I love you

Desigur, am precizat anterior ca nu voi vorbi de trupe romanesti. Dar cand niste romani condusi de un individ care-si zicea ”Domnul Problema” si care avea versuri monosilabice in trecut ajunge la o competitie internationala, atunci apare buba.
Principala critica adusa de multi piesei a fost faptul ca inceputul instrumentalului (acele doua acorduri) seamana foarte mult cu ”Levan’s Polka”. Asta nu poate face o piesa un ”cover nesimtit”, insa asemanarea izbitoare cu piesa traditionala finlandeza ”Lai Lai Hei” poate.
Piesa cunoscuta de multi finlandezi, ”Lai Lai Hei” a fost extrem de mult popularizata de trupa de viking metal Ensiferum. Se vede ca juriul romanesc asculta numai Marius Moga, Horia Moculescu si Florin Bogardo pentru ca altfel nu-mi eplic cum nu au sesizat asemanarea.
Am sintetizat in sampleul asta asemanarea, dat fiindca ”Lai Lai Hei” este o piesa de aproape 8 minute. Ce am uitat sa pun in fisierul audio : Finalul in care toata lumea striga ”Lai Lai Hei” coincide cu acea imitatie de kazacioc pe care au incercat-o ai nostri.
Ne-am dus in Finlanda cu o piesa care semana melodic cu o piesa celebra pe moment in Finlanda si care vocal se plia pe o balada populara finlandeza. Go Tontomondo !

P.S : Nu stiu cat va continua seria asta si cand o sa o actualizez. Voi judeca in functie de rectii.

Noiembrie 3, 2007

Balada Elodiei – Transcript

Filed under: Diverse,Muzica — krossfire @ 6:48 pm
Tags: , ,

Dupa ce NASA a cautat-o in direct pe Elodia Ghinescu la Dan Diaconescu in direct, dupa ce s-au dedicat zeci de pagini si minute emisie, la sfarsitul lunii trecute a aparut si prima balada pentru avocata moarta (sau nu ?).

Atentia mi-a fost atrasa de dorinlazar . Artista se numeste Gherghina Stancu si sustine ca ”inspiraţia i-a venit după ce Elodia i s-a arătat prin energii şi puteri supraomeneşti”

Piesa se gaseste spre auditie aici, insotita de mecla cantautoarei.

Pentru ca nu sunt primul care a popularizat aceasta superba piesa, eu va voi oferi un bonus ! Ma voi supune torturii de a asculta pana la capat aceasta mostra involuntara de umor urban si voi transcrie versurile :

”Elodia-i moarta,
Si totusi ea traieste…
Din pozele frivole
Suav ea ne zambeste…

Elodia e moarta
Si nimeni n-o gaseste
Elodia e moarta
Si lumea o jeleste

Un suflet de orfan !
O striga pe-a sa mama
Prin lumea asta mare
De dor si disperare

Cu lacrimi innodate
Dar mama nu-i aproape
Cu lacrimi innodate
Dar mama nu-i aproape

Elodia e moarta
Dar unii tot mai spera
Sa-apara in zi sau noapte
Asa ca o himera

Din lumea asta mare
A mai plecat o mama
Un suflet de orfan
O striga-n disperare !”

Dupa ce urmariti modul in care cantautoarea beleste ochii, imaginati-va ce bine ar da piesa asta la metrou ! Suntem fii Elodiei, n-avem ce manca si acum in cor : Elodia-i moaaaartaaaa…

P.S : Deci, dupa cum bine stiti…snif,snif…tot n-au gasit-o pe Elodia, desi sunt convins ca 90% dintre satelitii NASA numai cu asta s-au ocupat.

Muzica copilariei cacofonice

Filed under: Muzica — krossfire @ 11:48 am
Tags:

Imi e greu sa recunosc. Nu, nu imi e greu sa imi recunosc adevaratul sine sau vreo alta aberatie filosofica pe care o intalniti zilnic pe blogurile ”personale”. Imi e greu sa recunosc ca eu , ”roacker din nastere”, am ascultat paralel cu Queen, Jethro Tull, JimiHendrix si ce-mi servea tata o serie de trupe romanesti din curentul dance(relativ) pana in 2001 si ca din cand in cand ma mai uitam pe Atomic !

Recunosc, aveam o inclinatie perversa in asculta melodii saltarete si versuri cretine. Eram copil si ma relaxa. As putea acum sa fac o istorie acelei perioade de inceput a muzicii dance, de la X-Trance, T-Short, Boysonic, K1 si sa nu uitam de Genius pana la cei aparuti mai tarziu. Paralel s-ar putea analiza si curentul hip-hop cu fondatorii R.A.C.L.A, dinastia R.A.N.S si cu prima formula Morometzii . Asta…intr-un alt post pe care il am in drafts inca din aprilie !

Ce voi scrie aici totusi ? Nu voi scrie despre perioada copilariei mele, cu trupe dance de care n-a auzit nimeni. Prefer perioada de aur a dance-ului romanesc, perioada ce a stat sub semnul penibilului. Erau trupe care ma iritau si atunci. Daca puteam sa ii judec cu ochii unui copil de 12 ani care asculta si dance printre altele, e clar ca [pt face mistouri si acum , nu ?

Voi posta link-uri la clipurile YouTube si voi explica in mare cam ce e cu trupa si in ce consta geniul liric al fiecareia. Voi incerca sa insist pe One-hit-wonders…

Nordi-K – Sex in Apa

Trupa Nordi-K era formata dintr-un idiot oarecare si domnisoara care acum are inima ranita si vocea acceptabila, anume Cristina, cunoscuta si sub pseudonimul Uni-k. Versurile acestei superbe piese variau in jurul leitmoviului exprimat si in sintagma ”Spune tu fetito ai vrea sa vii cu noi ? Sex in apa sa facem amandoi !”. This is something that will haunt her for years !

AS XX – Asa cum ai visat

Oamenii astia s-au bucurat de succes cam un an. Erau din Galati , aveau ritmuri infectioase si o solista uratica. Asa cum ai visat este ultima piesa si cam ultimul lor hit (si singurul lor hit cu videoclip – restul de piese cu video s-au scufundat rapid) inainte ca tipul sa moara intr-un accident de masina. Doar pentru asta ma voi abtine de la mistouri.

Andre – Prima Iubire

Pe Andreea Balan am cunoscut-o la un concert la Voineasa. Era impreuna cu trupa ”Asemeni Voua”, o trupa formata din tatal ei si din actualul solist de la El Negro. Parea atunci o adolescenta timida si cam nesigura. Vocea era inca buna, neschimbata de pubertate. Doi ani mai tarziu apare Andre, cu piese precum ”Libera la Mare” si ”La Intalnire”. Nu mai era o fata cuminte…si nici talentata.
Piesa Prima Iubire beneficiaza de superbul pleonasm ”Ramai si nu pleca”, in refren…

Exotic – Sarut

Inainte ca Andreea Banica sa-si ia fundul si geniul creativ si sa formeze Blondy cu alta subspecie de Blondus Stupidus (care reprezinta doar o infima parte din populatia de blonde), ea activa intr-o trupa alaturi de cele doua purceluse de la Sexxy. (Pentru cine nu stie, ambele tipe erau obeze la infiintarea trupei). Ia uitati aici ce le poate fundul…ahh capul.

Cristiana Raduta – Amor

Cristiana Raduta a scuipat vreo 5 videoclipuri la viata ei. Noroc cu sotul, bogat, conturi in Elvetia….a fost singura metoda prin care a mai apucat alt doilea album. Amor a fost singurul ei hit efectiv (desi ”Iti amintesti cand mi-ai promis” rula si el destul de mult) pentru ca in clipul asta solista se freca cu maxima creativitate de tot ce intalnea in decor. Maxima piesei : ”Amor, amor, amor…la tine-n dormitor”.

Adrian – Neschimbat

Piesa nu este foarte veche, Adrian tot anonim e. Cum, nu va amintiti de Adrian ? Ala de la Big Brother 1 care falsa ingrozitor dar spunea ca de mic si-a dorit sa urce pe scena… (A mai incercat el ceva cu Andreea Balan dar tot nu i-a iesit)

Tonic – Ratusca

Un cover nereusit al unei trupe din Arad care parea a fi invitata permanenta la Teo. Nici nu mai comentez modul de aranjare al parului facial in cazul solistului. Au mai incercat ceva cu piesa ”Fi original” (fara al doilea ”i”).

Plus 2 – La Constanta

Doi semi-manelisti cu pretentii de ”caterinca” scosesera prin 1999 minunea asta de clip cu versuri precum ”Haide vino la Constanta unde trag fetele clanta..”, versuri inspirate din folclorul urban. Au mai avut un hit cu piesa ”Dau la pompa”, o minunata epopee a femeii gonflabile si a relatiei sale cu posesorul.

Marius & Nadia Dragomir – Salvamarul

Abordand alt stil cu fiecare album (dupa cum batea vantul), duetul magic scosese deja vreo 6-7 albume pana la despartire. Asta este ultima piesa inainte ca Nadia sa plece cu un arab bogat. A incercat Mariusica cu mega talentul sau sa o aduca inapoi, astfel incat in 2 ani nici nu se mai stia cine au fost si ce au cantat. De remarcat versurile ”Fetele sunt rele, merg la geamandura…vor respiratie gura la gura”.

Jojo – Roz

Una din primele incercari penibile ale lui Jojo. Dupa ce s-a despartit de Bart, solistul trupei U-Nite (coveruri de doi bani dupa Compact), trupa care la randul ei a activat, Jojo s-a decis ca e timpul sa behaie pe cont propriu. Asa a aparut Roz, o combinatie de Mario, roz si constipatie mentala. Chinurile Alinei Sorescu sunt de asemenea remarcabile in acest sens, insa nu am gasit un videoclip mai vechi.

Capuccino – Sex la lumina lumanarii

In piesa asta, autoarele unui singur hit (dupa ele), si anume ”Ploaia” ne povestesc o groaza lucruri care nu ne intereseaza. Unul dintre ele este chiar leitmotivul piesei si anume ”sexul la lumina lumanarii” pe care artistele il considera un esec datorita incompatibilitatii prezervativului cu ceara : ”Sex la lumina lumanarii…safe sex…un esec !”.

Dens – Te iubesc

O trupa cu o soilsta uratica, solista ce aduce mult cu Monica, hartista care behaia langa Papa Junior. A fost o piesa de o vara (atat mi-a bantuit urechile) si nu s-a mai auzit nimic de ei de-atunci. Good riddance ! Si-acum toate fetele : Hei , hei , iubitule mi-e dor de tinee…

Papa Junior feat. Monica – Ploaia

Ca tot veni vorba de Papa Junior…tipul asta avea ceva succes la un timp, dovada stand in colaborarile lui alti mega-hper-artisti ai vremii. Acesta a fost singurul hit real al timisoreanului care ”canta inca din liceu”.

T-Short – Spune

In mod bizar, T-Short nu intra la one hit wonders. Doi bucuresteni si un valcean (Cosmin) au pus bazele uneia dintre primele trupe dance romanesti in 1995 (cam in acelasi timp cu Genius). Pana prin 1999-2000, T-Short au dus-o excelent. Dovada : Faptul ca-si produceau singuri albumele. Datorita concertelor repetate in Valcea si datorita valceanului Cosmin astia ajunsesera sa ma irite in ultimul hal cu behaiala lor desi toti colegii de clasa erau inebuniti. La nivel de melodie nu stau atat de rau. Ce e ilar : Articolul despre ei, scris de ei pe wikipedia.

Double D – Spune daca vrei

Daca tot am ajuns la categoria ”a spune sau a nu spune”, trebuie amintita piesa asta, care in scurta cariera a trupei a ajuns ”their highlight”. Ah, ce mai plangeau pustoaicele dupa diarea verbala care iesea din mastermindul trupei. Blondina avea ceva voce, dupa cum se poate vedea si din eposul asta.

Grav – Asta e

Trupa asta de pustani se considera singura trupa de gangsta’ adevarat de la inceputul anilor 2000. Erau atat de penibili incat iti e greu sa crezi ca ce faceau ei se putea numi muzica. Versurile erau minimale , in sensul ca cei doi ”artisti” spuneau cam ce le venea in cap pe ritm.

Angels – Asa-s baietii

Duetul (in fapt un solo al singurei tipe cu voce) care rivaliza direct cu Andre, a disparut odata cu faima lui Costi Ionita. Au mai avut ele ceva ”hituri”, insa Asa-s baietii devenise deja leitmotiv al viitoarelor ascultatoare maneliste. Raluca, zisa Angel, a mai avut ceva incercari de a iesi la suprafata ulterior, ea avand si fund si voce. A renuntat definitiv la muzica acum doi ani.

Body & Soul – Superfemei

Hitul verii 2001 a fost singurul breakthrough al formulei Body&Soul originale. Restul de clipuri ori erau niste porcarii ori nu prea erau clipuri efective. Era o piesa simpatica la timpul ei si erau destule perechi de sani in videoclip cat sa se asigure ca il va urmari cineva. Dupa ce s-a carat tiganusul cu par vopsit, trupa a incercat sa se reinventeze.
Evrika – Fac doar ce vreau eu

Evrika imparteau studioul si partial si patul cu cei de la Body&Soul. Aparent ele imparteau si acelasi creier pentru ca piesele nu numai ca semanau intre ele leit, dar erau impodobite de prezenta mirobolanta a domnisoarelor datatoare din buric care (cu o exceptie) nu aratau deloc bine. Aparent aveau multa experienta, din moment ce mai toate erau ”trecute” la nivel de varsta.

MB&C – Marea

Inainte de ”domnul Problema” a existat trupa cu un singur hit. Piesa asta este atat de imbecila la nivel de versuri incat devine funny. Citez : ”Digi di bomba, digi di bomba, uite-asa, marea este bomba, blonda este chiar in ea” \ ”Vara este un anotimp si imi place foarte mult !”\ ”Pentru ca la mare , fete multe, fuste scurte nu cumva sa le atinga formele”.

Non-Stop – In Urma ta

Dupa hitul ”Jimmy Jimmy” trupa asta de genii muzicale a mai lovit piata muzica cu o super mega piesa. Piesa beneficia de versurile ”Iubito ai privit in urma ta, si mi-ai dat inima, cand am plecat deja \ Iar cauti in zadar sa ma gasesti , in basme in povesti, dar tu nici nu doresti !”

4U – Eu nu tin la tine

Cunoscuti pentru cateva coveruri oripilante (Sunt Urat si Am scapat la mare) ploiestenii de la 4U au mai avut cateva tentative la auzul nostru insa piesa Nu tin la tine iese de departe din tipar prin : Fundul tipei din videoclip si faptul ca fostul ”Mos Craciun” intr-un videoclip Andre si fostul iubit al Andreei Balan nu canta deloc. Ar mai fi si superbul vers ”La fete niciodata sa nu le spui un adevar, sunt prea sensibile, pe unele le dor !”
Candy – Lasa-ma in pace

Printre zecile de videoclipuri turnate de zecile de formule Candy cel de fata are la randul sau un merit : Este primul, si printre putinele (doua , in fapt) care ne arata formula originala Candy. Nu implic cumva ca odata cu schimbarea formulei ar fi existat vreo evolutie in trupa…

K1 – Ma luai

Dupa ce au facut jocurile in perioada 1997-2001 in materie de etno-dance, trupa K1 a intrat intr-un con de umbra, meritat de altfel. Ultima lor incercare in formula de 4 (inainte de aberatiile de anul asta) se numeste ”Ma luai” si beneficiaza de un cor, de o vioara si de stilul execrabil al celor trei baieti din trupa. Daca vreti sa vedeti chiar ultimul videoclip, din 2007, riscati-va aici. (Nu, nu e ala cu ”Pentru Romania”)

Simplu – Provocarea

Probabil singurul lor hit in formula initiala (cu Tasman si Bebico), Provocarea a devenit piesa de capatai a amatorilor de break-dance din curtea scolii. A urmat ”Hei ho” si un super declin pana la aparitia lui Smiley in trupa si la lansarea piesei ”Oare stii”.

N5 – Iti vei aminti

Clona de Backstreet Boys care si facea coveruri dupa Backstreet Boys de altfel, trupa N5 era formata din barbati atat de sexy incat si babele faceau atac de cord. Piesa asta imi ilustreaza afirmatia. Ne-au mai speriat urechile si cu piesa ”Un Sarut”.

Verdikt – Vine politia

Aceasta piesa pe jumatate hip-hop, pe jumatate muzica tiganeasca (foarte aproape de manea) nu se remarca prin nimic, cu exceptia vocii castrate a unuia dintre solisti, a videoclipului tembel si a versurilor de gen ”Toti in jurul tau sunt multi”. Ahh, deci se remarca prin ceva ! A ramas clasica expresia ”Vine politia, imi ia toata marfaaa..”.

NOTA : A trebuit sa ascult 2 ore de metal dupa postul asta ! Daca va intrebati ce a dat nastere rafalei asteia de melancolie de prost gust , ei bine raspunsul este simplu : Am gasit arhiva a doi useri YouTube 😀

P.S : Printre miile de prostii (amintiri) gasite zilele trecute pe YouTube , multe prezente si aici am dat si peste Reclama asta asiatica de doi bani, la macaroane. Si daca tot suntem la videoclipuri de 2 bani, Nightwish in formula noua s-au gandit sa mai profite putin de corpul noii soliste. Piesa e fainuta…

Octombrie 28, 2007

Nananaa…The Kelly Family

Filed under: Diverse,Muzica — krossfire @ 11:17 am
Tags: , , , , ,

Ma surprinde sa vad din ce in ce mai multi pretinsi ”rockeri” infierand ”cu maine proletara” trupe ale anilor 90′ precum Kelly Family pe motiv ca ”erau ca RBD azi”. Nu va suparati, dragi pustani ai epocii Linkin Crap dar sa faci o astfel de afirmatie inseamna sa treci acea granita fina dintre ignoranta si prostie.

Evident, Kelly Family au avut partea lor de pustoaice plangande, partea lor de costume traditionale spaniole si partea lor de piese cheesy (una ar fi Children of Kosovo, cover dupa alta piesa de-a lor ”When the last tree”). Faptul ca la concertele lor veneau oameni din toate categoriile sociale si de varsta se bazeaza pe o logica simpla : Trupa nu era inscrisa la nicio mare casa (comerciala) de productie, ei bazandu-se mult pe show-urile live pe care le dadeau in special pe stadione si in spatii foarte largi pentru a pastra scazut pretul biletului.

Sa trecem totusi prin istoria unei trupe plasata de multi (inclusiv de reviste americane precum Rolling Stone) in topul celor mai influente trupe ale tuturor timpurilor. Afirmatia poate parea hazardata, dar sper sa va conving in continuare nu este asa. Trupa asta mi-a incantat copilaria si remarc acum, cu tristete ca lipsa unei case de discuri puternice aproape a sters din memoria colectivaaproape 40 de ani de existenta ai trupei (desi in Germania si Spania, membrii ramasi inca se bucura de succes).

Cum wikipedia este extrem de saraca in informatii despre trupa si mai si greseste anul de infiintare m-am decis sa folosesc multiple alte surse pentru a crea un singur articol cat mai apropiat de adevar si completitudine. Kelly Family au aparut ca trupa de muzicieni stradali in anul 1967, formula care i-a consacrat pe scena europeana in anii 90′ avand membri din a treia generatie Kelly.

Nu are rost sa insist asupra perioadei 67-80′ cand trupa nu era o trupa in adevaratul sens al cuvantului. Emigrand din SUA in 1966, Daniel Kelly (Papa Kelly) si sotia sa au ajuns in Spania. Inspirati puternic de traditiile zonei in care se mutasera, cei doi au devenit artisti stradali , ulterior cantand in taverna infiintata de ei in orasul Pamplona. Genul abordat, daca se putea numi asa, era un folk-celtic influentat puternic de country-ul american si putin de muzica tiganeasca. Cei doi erau acompaniati de patru dintre copiii lor, copii care au devenit ulterior bazele formatiei internationale Kelly Family. In 1976 au avut primul turneu european. Nu se poate spune ca au cantat in cine stie ce mari spatii de concert insa acest turneu a fost startul, acel start de care are nevoie orice trupa mare.

Inceputul anilor 80′ (de fapt chiar anul 1980) a insemnat succesul international si transformarea Kelly Family dintr-o ”banda de muzicieni” intr-o trupa. Primul no.1 hit in Germania si Olanda, David’s Song (Who’ll come with me) beneficia de un flaut foarte bine plasat si de combinatia dintre vocea bizara a lui John Kelly, pe-atunci in varsta de 11 ani (avea un accent puternic irlandez).Muzica este scrisa de Vladimir Cosma, un roman care a facut Conservatorul la Paris Ulterior , in varianta refacuta a piesei, vocea principala a fost preluata de Paddy Kelly, uneori si de alti membri. Albumul ”Wonderful World” din 1981 a fost primul mare succes de casa.

Trupa a continuat sa produca hituri (vreo 4 in acea perioada) si a plecat intr-o serie de turnee extinse. Prin 85′ si-au facut si propria casa de productie si au scos niste albume compilatie ( Casa de productie care exista si astazi ca afiliata a BMG Music Germania. ). Pana in 1988 au sustinut si turnee in Statele Unite unde au avut un impact neasteptat.In 1988, Kelly Family au luat o pauza de cantari si de aparitii publice. Succesul lor debutase si cu o tragedie, anume cu moartea a doi dintre membrii originali, a sotiei lui Papa Kelly (Papa Kelly care a paralizat ulterior) si a unui unchi violonist. Ultima dorinta a Barbarei Kelly se pare ca ar fi fost acel ”Keep on singing” inscris pe costumatiile de scena ale membrilor KF. De remarcat este ca membrii KF ramasi considera si acum muzica ”o datorie de onoare”.

Si iata cum ajungem usor la formula finala Kelly Family, ultima care a avut succes si cea care a vandut milioane de albume. John Kelly, chitaristul senior si al doilea ca varsta dupa Kathy ajunsese in acest moment coordonatorul trupei impreuna cu Jimmy Kelly, vocalist pe multe piese cunoscute precum Thunder. In perioada 1993-2000 trupa scoate albume care nu numai ca raman in topurile europene cu saptamanile dar ajung si la blamatul MTV, care pana atunci nu se aratase prea interesat de folk. Albumele Wow (1993) , Over The Hump (1994) , Almost Heaven (1996 – considerat unul dintre cele mai bune albume ale anilor 90) , Growing up (1997) si From Their Hearts (1998) sunt probabil cele mai bune din intreaga lor cariera. Daca la inceput John Kelly pastrase majoritatea partilor vocale pentru el, treptat ele au inceput sa fie preluate de duetul Paddy Kelly si Angelo Kelly. Trupa avea noua oameni in mod constant (unsprezece in unele turnee), toti membrii ai familiei, iar Angelo si Paddy ajunsesera deja un simbol. Cele doua voci s-au facut remarcate in prima parte pe piesa ”Angel” (1992), piesa la care Angelo , in varsta de 7 ani atunci, plangea de fiecare data in turneele live. Paddy este recunoscut pentru look-ul sau , similar cu cel al unui nobil spaniol (par lung si cret, imbracaminte de epoca) si pentru piesa ”Fell in love with an Alien”, devenita un mega hit MTV.

Ca sa realizati putin impactul trupei in acea perioada ar fi indeajuns sa spun ca familia Kelly a cantat la Viena in fata a 250 000 de spectatori si ca a fost printre primele trupe care au cantat la scena deschisa (20 000 de oameni) in China anilor 90. Faptul ca toti aveau parul lung si purtau costume traditionale sau de epoca i-a facut foarte usor de recunoscut si le-a creat un brand distinct. Nici nu era greu sa-ti dai seama ca veneau Kelly Family cand vedeai 9 oameni pe scena.

Perioada respectiva a culminat cu lansarea unui dublu CD Best Of in 1999 ce cuprindea o parte din hiturile trupei din anii 80′ si 90′ : Angel, David’s Song, Fell in love with an Alien, Ares Qui, When the Boys come back to town, Roses of Red, Santa Maria, Because it’s Love, I can’t help myself , One More Song si inca vreo paisprezece piese.

De insistat ar fi asupra pieselor in spaniola precum ”When the Boys come back to town” si ”Ares Qui” , piese inspirate de muzica din Pamplona si asupra pieselor ”I can’t help myself” (cantata numai de Angelo si Paddy) si ”One More Song” (care le anunta finalul). Despre Fell in Love with an Alien nu are rost sa mai spun nimic : oricat de soft sau ciudata ar parea pentru unii piesa , ea ramane o melodie clasica.

Finalul anilor 90′ s-a lasat cu milioane de albume vandute, stadioane pline dar si cu o depreciere a imaginii in randul fanilor datorita zecilor de concerte umanitare si a plecarii lui John Kelly in urma unor certuri. Cu o baza de fani din ce in ce mai disipata trupa a incercat sa se relanseze in 2002 cu albumul ”La Patata”, in formula de sapte (fara John si Kathy) . Albumul a avut succes in Germania si in tarile vecine insa amanarea lui si disputele dintre membrii ramasi l-au facut sa ramana un album nepromovat. Intr-o formula de numai cinci oameni (formula in care au vizitat si Romania) , Kelly Family au facut o ultima incercare de a-si promova muzica prin albumul ”Homerun” din 2004. Albumul a beneficiat de cateva piese puternice precum ”Carry my soul” , ”Babylon” sau experimentalul ”Flip a coin”. Desi a avut succes imediat dupa lansare, plecarea lui Paddy Kelly, devenit frontman-ul trupei in lipsa lui John (de altfel Paddy era si cel mai cunoscut membru) a insemnat sfarsitul Kelly Family. Un sfarsit asteptat dupa mai mult de 30 de ani de existenta.

the_kelly_family_band1.jpg

(Kelly Family in 1995 – o poza celebra si una dintre singurele ramase cu formula de 9)

Formula de noua care i-a consacrat consta in :

Kathy Kelly (Cu bandana pe cap – bruneta, grasuta. A fost cea mai in varsta din trupa si a avut si cea mai buna voce feminna. I se putea auzi vocea pe piesele din anii 80′, pe Alien si When The Boys Come Back to Town. A cantat multi ani ca soprana)
John Kelly (Stanga sus in fotografie. Primul care a plecat din trupa in 1999 in urma unor conflicte cu Paddy. A format impreuna cu sotia sa, soprana Maite Itoiz un duet de muzica celtica-experimentala si a scos albumul ”The Secret Forest” in 2006. Vocea i se aude pe piesele de la inceputul anilor 90′ precum ”Santa Maria”, ”I will be your bride” si pe mega-hitul ”Nanana”)
-Patricia Kelly (Unul dintre membrii care a ramas pana la capat. Si acum canta pe la diverse ocazii si scrie la ziare locale. Se ocupa mai mult de familie. In poza este in stanga, cu ”instrumentul in mana”)
Jimmy Kelly (Chitaristul principal al trupei , dreapta jos . A fost primul care si-a tuns parul si a plecat prin 2003. Pe moment canta folk si are turnee in Germania, de multe ori urmat de Kathy Kelly. Se intelege inca bine cu fostii membrii ai trupei. De remarcat sunt si piesele in care se aude vocea lui precum Why Why Why sau Rock’n Roll Stole My Soul – are o voce guturata , similara cu a primilor cantareti de blues.)
-Joey Kelly (In dreapta sus, are chitara pe umar. Probabil membrul cel mai ”constant”. Pe moment se ocupa de pasiunea lui, ciclismul extrem. Inca mai apare la ”cantari”.)
-Barby Kelly (A fost unul dintre elementele care a facut sa mai exista KF in perioada 2000-2004. Timida dar foarte talentata (multiinstrumentista) – in poza, stanga jos)
Paddy Kelly (Dreapta-sus, ultimul din poza. Frontmanul trupei pentru multi. Vocea lui se poate recunoaste usor pe pieste precum One More Song, Fell in Love With An Alien, Mama si Because It’s Love. Si-a tuns la randul sau parul in 2002 si s-a apucat de ciclism si atletism impreuna cu Joey. Adorat de fane si considerat destul de antipatic de fostii membrii, Paddy a ales sa renunte la muzica dupa un album solo in 2005 si sa se retraga la o manastire unde in prezent studiaza filosofia si teologia. Militeaza pentru drepturile omului si se presupune ca se va intoarce in curand la prima lui pasiune desi nimic nu a fost confirmat)
Maite Kelly (Grasuna, foarte energica. Inca mai canta cu Angelo si selectiv cu alti fosti membri. Era un fel de simbol feminin al trupei datorita interactiunii cu publicul. In centrul imaginii)
Angelo Kelly ( Cel mai tanar din trupa, in poza tine doua bete de toba in mana. S-a preocupat mai mult de cariera solo dupa 2002 insa a ramas in trupa. Ramane cunoscut pentru piesele Angel si ”I can’t help myself”. A fost si singurul care a inceput sa poarte ochelari dupa o perioada)

Cred ca asta rezolva si raspunsul la intrebarea ”Where Are They Now ?”. In 2006 si 2007 au existat intalniri ale fanilor care cereau o revenire la formula initiala Kelly Family, la cea de 11 din anii 80′ sau la cea consacrata, de 9. In 2007 au existat cateva concerte in formulat : Patrica Kelly, Kathy Kelly, Maite Kelly, Joey Kelly, Paul Kelly si se pare ca in curand si cu Jimmy Kelly.

Moartea lui Daniel Jerome „Dan“ Kelly aka Papa Kelly in 2002 a marcat si sfarsitul efectiv al trupei, ultimul album fiind mai degraba un album produs de Angelo, Paddy si Maite decat de Kelly Family. Papa Kelly intre 84 si 94 ajunsese numai sa nareze pe albume, ulterior gasindu-se in imposibilitatea de a mai inregistra.

Desigur, multe din piesele lor par acum stupide sau simpliste insa vorbim totusi de o formatie de muzicieni din tata in fiu\fiica, multiinstrumentisti care puneau suflet. Asta a fost imaginea pe care si-a creat-o Kelly Family : Trupa cu suflet. Faptul ca niciunul dintre ei nu este multimiliardar ar trebui sa va spuna ceva.

Exista si acum oameni mult mai in varsta decat mine carora muzica KF le trezeste amintiri foarte placute. Va place nu va place, o sa va dau cateva sample-uri de pe YouTube din cariera Kelly Family :

An Angel – o piesa de la inceputul anilor 90′

Fell in Love With An Alien – A classic

I can’t help myself – Angelo si Paddy at their best

Una dintre ultimele piese Kelly Family – Carry my Soul in care un Paddy obosit si cu parul foarte scurt tine cam toata piesa. Si iata o piesa din 85 , un cover dupa Amazing Grace , in care Paddy, atunci in varsta de 6 ani incepe sa planga !

Daca va intrebati ce mai face John Kelly si a sa Maite Itoiz, aruncati un ochi la videoclipul asta si de ce nu , la videoclipul asta. Si ca sa nu fiu rau, voi posta si un clip din cariera solo a lui Angelo Kelly.

Si acum partea cea mai interesanta pentru bloggeri : De unde ai luat tu toate astea, adica ”sursele bah, sursele” ! Sursele sunt , in ordine :

a.Memoria, propria cultura muzicala
b.Site-urile membrilor trupei (atatea cate sunt…mai exista si multe fan-sites neactualizate inca de prin 2003)
c.O revista aparuta si disparuta in 1997 intitulata Sunetul Muzicii. Avea biografiile membrilor.
d.Site-ul oficial al trupei pentru numele membrilor.

Ce ma socheaza :

-Faptul ca o trupa care a vandut 17 milioane de albume, a castigat sapte premii Otto si multiple altele, tinde sa dispara din memoria colectiva, ingropata fiind de marile case de discuri. Reviste europene si americane i-au consfintit locul in istoria muzicii insa fani sunt din ce in ce mai putini.
-Asocierea imaginii Kelly Family cu imaginea unei trupe ”de caritate”, nu de calitate. Multi cunosc piesele lor prin intermediul lui Declan, un pustiulache care a scos un album de coveruri Kelly Family la inceputul anilor 2000
-Lipsa de informatii de pe wikipedia, site-urile de muzica si nu numai.

Cu piese mai stupide sau mai profunde, Kelly Family ramane unul din monumentele folkului modern. Focurile de tabara o demonstreaza.

Un alt aspect care merita mentionat in post : Numele complet al trupei contine articolul hotarat ”the”, deci este ”The Kelly Family” chiar daca in articol nu am folosit articulat mereu.

Inchei cu niste versuri din piesa ”Nanana”, piesa pe care John Kelly o compusese pe post de epitaf :

”So take me back to this land of yours , where the black swan loves the one I lost. My generation sings with the radio on…the melody of the human doll.”

P.S : Deci daca mai aud pe vreunul ca spune Kelly Family erau niste RBD ai anilor 90′ il dau cu capul de peretii blogului..

Septembrie 15, 2007

Dead or Alive….dead ?

Filed under: Muzica — krossfire @ 7:37 am
Tags: , ,

Stand mai mult pe drumuri in ultimele trei zile nu am mai avut timp sa postez. Nu-i inca timpul pierdut. Inainte sa onorez titlul o sa trec pe scurt doua alte ”honorable mentions” :

-Am primit un mesaj de tip spam cu superbul titlu ”Grow 6 more inches !”. Inteleg ca oamenii astia nu stiu ce sa mai arunce in mesajele de gen, dar….15 centimetri in plus ? Nu mai bine spuneau ”Vrei sa plantezi morcovi ? Acum nu mai ai nevoie de lopata si harlet !”

Academia Catavencu a semnalat o noua initiativa FunGift.ro : Un concurs dinamovist-stelist de cumparat goarne. Goarne care suna cu intensitatea de ”cel putin 108Db” si care fac diferenta intre ”stelist” si ”dinamovist” printr-o piesa minuscula colorata in alb sau albastru. Am mai scris despre initiativele geniale ale multor magazine de gen aici.

Sa revin totusi la subiect : Dead or Alive, pe langa numele a multe jocuri si filme de categoria B este si numele unei trupe sau numele unei foste trupe, actuala adunatura de clovni. Ramasi in pop-culture cu mega-hitul ”You Spine me Round (Like a Record)” , cei de la Dead or Alive au insemnat pentru perioada anilor 80′ mult mai mult decat si-ar fi imaginat cei care acum citesc postul si spun ”Cine naiba’s astia ?”. O sa incerc sa surprind declinul trupei si mai ales declinul la nivel de imagine si credibilitate a solistului Pete Burns.

Inceputa ca o trupa de goth\electronic, Dead or Alive a devenit in mai putin de trei ani un simbol al electro-pop-ului anilor 80′. Stiti voi, muzica aia cheesy dar super dansabila pe la petrecerile mai soft. Trupa s-a bucurat de un succes imens intre anii 85-88 si inca se bucura in anumite colturi ale lumii, in special Japonia unde nu a incetat niciodata sa aiba succes. Desi wikipedia raporteaza ”cu incredere” optsprezece hituri plasate pe prima pozitie in Japonia (il citeaza de fapt pe solist), site-urile de muzica vorbesc de mai putine – in jur de zece.

dead_or_alive_band.jpg
(Dead or Alive – Alive in anii de glorie)

Lasand la o parte piesa (remixata de doua ori chiar de trupa) , ”You Spin me Round”, Dead or Alive a mai avut trei hituri remarcabile in perioada, adica ”Brand New Lover” , ”I’ll Give You All My Kisses” si precedentul ”That’s the way (cover)”. La nivel de imagine dar si de sound, meritul cel mai mare il avea solistul Pete Burns. Inzestrat cu o voce de gat foarte interesanta , sintetizata natural, Burns impresiona si prin imaginea sa foarte apropiata de cea a lui Boy George (rivalul sau), adica o imagine puternic efeminata. Demonstrand inca o data ca adolescentele sunt o forta (nu una foarte inteligenta), Pete Burns a devenit repede un sex simbol desi semana foarte mult cu Cher. Declarand pe moment ca nu este homosexual, Burns s-a si casatorit, mariajul lui durand peste douazeci de ani.

Odata ce succesul european al trupei a mai scazut (nu a durat prea mult), Burns a inceput sa dea declaratii ”incendiare” in presa. Prima a fost aceea ca in copilarie ar fi fost violat iar a doua ar fi bisexual. In momentul asta solistul deja arata ca o stripteuza imbatranita. Inca avand o masa de suporterite si fiind considerati o trupa influenta (la momentul respectiv) , Dead or Alive au tot tinut-o in turnee japoneze pana pe la mijlocul anilor 90′ cand au mai lansat un album. Dupa o pauza maricica, trupa a revenit , avand ”inca” o baza de fani. Aici a intervenit socul : Peter Burns se vopsise blond\blonda, suferise doua operatii estetice si isi injectase colagen in buze, sustinand in continuare ca nu este travestit sau homosexual !

La nivel de hituri Dead or Alive au incetat sa mai fie relevanti de multa vreme insa la capitolul ”media hype” Pete Burns s-a dovedit a fi un adevarat maestru. Dupa ce una din operatiile estetice a mers prost, Burns a investit o mare parte din avere in refacerea partilor afectate. Recent, s-a bucurat de un imens succes la emisiunea engleza ”Celebrity Big Brother” unde a facut pe cimpanzeul, lucru la care se pricepe cel mai bine. Interesant ca la aceasta emisiune, Burns s-a remarcat prin accentul lui englezesc pur si prin faptul ca a reusit sa enerveze pe mai toata lumea cu ironia sa. Sincer, ce-i poti zice unui barbat care arata ca o Barbie desfigurata ? Si daca nu era de ajuns, Burns a divortat de sotie, s-a casatorit cu un barbat si a lansat si o carte in care nu face decat sa se laude si sa povesteasca tot felul de tampenii precum relatiile sale cu vedete de ambele sexe. Tot aici, individul isi povesteste copilaria, marcata de tot felul de traume si de nehotarari si sustine ca si-a descoperit sexualitatea prin 89′. (Daca sunteti curiosi se pot citi niste declaratii si fragmente din carte, aici )

De la un barbat efeminat autointitulat cross-dresser (similar cu Marilyn, alta glorie a anilor 80′ , tot barbat) la o masca de Halloween : traseul in viata al lui Pete Burns ? E greu de spus , avand in vedere ca omul are inca o baza fantastica de fani (acum formata in principal din fete si ceva reprezentanti ai comunitatii gay) si se bucura de atentie media in Marea Britanie si Japonia. Bani inca ii vin din drepturile de autor pentru piese, lui si lui Steve Coy, singurii membrii ramasi din trupa originala. Ca sa va faceti o idee despre cum a evoluat imaginea lui Burns, o sa pun niste link-uri la videoclipurile trupei, ca sa nu ocup spatiu de stocare cu imagini aiurea :

You Spin Me Round ( Videoclipul original, din 1985 – Pete Burns e efeminat, dar mai toti din perioada foloseau stilul)
Brand New Lover (Piesa de succes in SUA, 1986 – Deja look-ul degenereaza spre feminin)
I’ll save you all my kisses (Piesa populara in 86-87 – Videoclipul intra direct in sfera gay, si este si ultimul din perioada de popularitate europeana a trupei)
– La revenirea din 2004 a trupei cu un remix la piesa care i-a facut celebri , Pete Burns isi behaie live hit-ul la Celebrity Big Brother (nu e pentru cei slabi de inima sau pentru homofobi)

Copilas fiind, ma tot uitam la MTV Hits of The 80’s (stiti voi, in prima perioada in care se prindea MTV in Romania). Dead or Alive erau omniprezenti si mereu mi se parea ciudata ”tanti aia cu voce tipata”. De ce am scris despre o trupa influenta a anilor 80′ care pe moment nu mai inseamna nimic ? Pentru ca este vorba de o evolutie interesanta si de o fascinatie inca greu de explicat a lumii pentru pentru ciudati de genul Pete Burns. De ce omul asta sau ce o fi el are un succes monstru si inca are fani ? (S-ar putea sa fie o fascinatie pentru transexuali a opiniei publice, dupa cum bine puncta Goriulian) . Este greu de explicat in conditiile in care nu vorbim de un individ multumit de sexualitatea lui (schimbarile de look si declaratiile o arata) sau de un individ care sa fi facut ceva cu adevarat remarcabil, desi trupa sa si-a adus aportul la dezvoltarea unor genuri mai putin iubite astazi.

P.S : Later edit – Cautand prin blogurile romanesti oameni care au mai tratat problema, am gasit ceva referinte aici. Un post din 5 septembrie…al meu e datat 3 septembrie in Drafts – iar mi-au luat-o altii inainte. O sa vedeti acolo si alte videoclipuri insa biografia este tradusa din link-ul dat de mine mai sus.

Septembrie 11, 2007

Crestinii se intoarce

Filed under: Muzica — krossfire @ 5:27 pm

Stiu, stiu…o sa spuneti : Asta s-a plictisit de scris sau de ce tot pune videoclipuri pe blog ? Sincer, dupa opera de arta a lui Rechinu’ si dupa incercarile spasmodice ale celor de la Vitamina C, merita sa pun si urmatoarea trupa de christian (!?) hip-hop la bataie :

Pocaitii – Dezvaluiri

Nu va asteptati la ceva gen Rechinu’ pentru ca baietii astia sunt cat de cat constienti de propria imagine. Spun ”cat de cat” pentru ca nu sunt prea talentati si pentru ca versurile lor au carente serioase : ” Dragostea Lui nu s-a sfarsit\Dar ai grija ca te sfarsesti tu\Pana atunci zic: Doamne iarta-i\Ca habar n-au ce fac acum!” ( va aminteste de cineva ?)

Pe langa asta ei sustin ca n-au nicio treaba cu secta pocaitilor si ca incearca sa faca hip-hop cu mesaj ”moral”. Well, good luck with that…

Era sa uit de o alta superba trupa tot in stilul Vitamina C numita PunctRO. Aproape au reusit sa fie mai penibili decat cei din urma :

Tipa care apare pe fundal seamana cu fosta solista de la Contrast, alta trupa cu pretentii crestine. Bine, ei au o scuza , au fost ”descatusati de Iisus”.

P.S : Pe hotnews s-a preluat minunata reclama la Urinelle, un aparat de ”facut pipi din picioare, pentru femei”, foarte similar cu cel vandut de D-mail si intitulat Briccoli. Si ca sa termin cu videoclipurile pe luna asta o sa pun si un link la interpretarea ”Dragostea din Tei” in regim de opera. (via Bogdan)

Septembrie 5, 2007

Muzica se intoarce…

Filed under: Muzica — krossfire @ 3:02 pm
Tags: ,

No bine mai copii, e frumos ce faceti voi ? Pai sa faceti voi recenzie la bunatate de album Elvenking inaintea mea ? Andreanum a reusit sa faca o recenzie a unui album tare inaintea mea. Si nu numai ca este vorba de o recenzie a unui album tare, dar este si o recenzie la una din trupele mele preferate. Si daca asta nu ar fi de ajuns, recenzia lor este solida si bine conturata. Pai sa nu faci caz din asta 🙂 ?

Lasand gluma la o parte, am tot asteptat ca Elvenking , una dintre cele mai bune trupe de folkloric metal de la ora actuala sa lanseze albumul asta. L-am ascultat acum trei zile si de-atunci tot tin recenzia in stoc, gandindu-ma ca ”oricum nu scrie nimeni inaintea mea pe tema”. Acum m-am inselat – si daca lansam textul, tot mi-o luau inainte. Daca nu ati citit deja recenzia andreanum a albumului poate va uitati si peste a mea. Lor nu am sa le reprosez decat faptul ca fac o comparatie cu Skyclad si cateva greseli la nivelul schimbarilor de componenta in trupa. De asemenea, trebuie sa remarc ca mai toate albumele Elvenking suna excelent, primul fiind probabil cel mai bun (pana acum) si ca trupa nu a fost ”slaba intre anii 2001-2005”. In afara de asta : Numai de bine !

Desi toate materialele mele din domeniu se gasesc pe bangyourbrain acum voi face o exceptie pe motiv ca Elvenking – The Scythe va aparea cu intarziere pe site. Iata deci recenzia bangyourbrain (exista riscul sa ma repet) :

Elvenking – The Scythe
16/09/07
AFM Records

elvenking.jpg

1 .The Scythe”
2 .Lost Hill Of Memories”
3 .Infection”
4 .Poison Tears”
5 .A Riddle Of Stars”
6 .Romance & Wrath”
7 .The Divided Heart”
8 .Horns Ablaze”
9 .Totentanz”
10.Death And The Suffering”
11.Dominhate”

Trupa asta ar merita mai mult decat banala mea introducere ‘’Elevenking sunt o trupa de…” . Cum nu pot evita cliseele recenziilor voi spune pe scurt -Elvenking sunt o trupa buna. De ce sunt buni ? Pentru ca sunt originali si pentru ca reusesc sa gaseasca un fragil echilibru intre compozitie si executie, echilibru pe care majoritatea trupelor tinere l-au pierdut. Trecand putin prin istoria trupei vom observa cu surprindere ca primul album al trupei, Heathenreel s-a reeditat si este considerat si acum unul dintre albumele de referinta al metalului folcloric. Ups ! M-a scapat o incadrare in gen – defect ‘profesional’. Elvenking baleeaza intre metalul folkloric in vena Skyclad (cu care au fost pe nedrept comparati), pagan metal si power metal . Fiecare album Elvenking pastreaza linia trupei si totusi aduce ceva nou. Daca al doilea album, Wyrd (2004), nu a mai beneficiat de apreciata voce a lui Damnagoras asta nu l-a impiedicat sa fie o aparitie discografica solida. Al treilea album a marcat reintoarcerea lui ‘Damna’ in trupa si o trecere mai puternica de la sound-ul ghidat de vioare de pe primele albume la un sound ceva mai agresiv si orientat spre power metal.
Cand la inceputul anului trecut Elvenking si-au manifestat intentia de a lansa un album conceptual ce se va invarti in jurul conceptului de moarte care va ‘duce trupa mai departe’ multi fani au prevazut o iminenta demiza a trupei. Plecarea unuia dintre membrii fondatori (practic, numai Aydan a mai ramas) a facut pe si mai multi sa se intrebe care va fi viitorul Elvenking.
Cum de un an si ceva tot asteptam albumul asta trebuie sa spun ca am avut o surpriza foarte placuta cand am facut rost de el. The Scythe este un album bun, care pastreaza sound-ul trupei si mentine traditia inovatiei in sound. L-am mai ascultat odata. Rectific – The Scythe este albumul lunii septembrie din perspectiva mea. Elvenking sunt ‘’la maxim” si au revenit cu un sound mai metalic dar la fel de melodic ca intotdeauna. Prima piesa, The Scythe ma ingrijorase sincer datorita pasajului ‘poetic’ din incipit si datorita folosirii unei singure vioare (acum au doi violonisti). Pana la finalul piesei mi-am dat seama ca ascult muzicieni, nu amatori. Lost Hill of Memories si Infection amintesc de traditia albumului Winter’s Wake , ultima piesa avand un refren foarte interesant din punct de vedere liric. Poison Tears e energica iar a Riddle of Stars s-ar putea incadra cu succes pe primele albume. As putea lua piesele la rand dar cred ca va stric surpriza. De mentionat si piesa cu single, Divided Heart care imi aduce vag aminte de trupele finlandeze melodice insa este salvata de vocea lui Damnagoras.
Inca un punct in plus merge la vocea solistului care in sfarsit a invatat sa faca growling vocals (ceva mai soft, e drept) dupa ce pe primul album a reusit sa strice vreo doua piese cu incercarile sale combinate cu ale lui Aydan. La nivel liric, abordarea unor teme mai mature si chiar introducerea de ironii sunt adaosuri binevenite. Din nou tin sa subliniez superioritatea trupei asteia comparativ cu ‘taticii’ de la Skyclad. Numai vocea si tot raman cu un nivel peste inventatorii folk metalului. Ascultati cover-ul Penny Dreadful, daca nu ma credeti. Pe scurt : Elvenking au dat lovitura…din nou !

Si iata si primul videoclip din istoria trupei, din pacate nu la o piesa prea inspirata (Divided Heart). As fi preferat un videoclip la piese mai vechi precum Regalty Dance, Skywards, Silk Dilemma, The Wanderer sau Neverenind Nights…dar fie si asta :

P.S : Daca nu va pasioneaza muzica asta mai bine cititi articolul precedent pentru ceva mai relaxant. Daca vreti in schimb ceva mai putin imbucurator puteti cerceta auspiciile mortii tenorului Luciano Pavarotti. Rest in peace…

Pagina următoare »

Blog la WordPress.com.