Kro$$fire’s Blog

Noiembrie 30, 2007

The place I’d like to live in…

Filed under: Anunturi si Stiri — krossfire @ 9:12 pm
Tags:

Radu mi-a pasat o leapsa acum ceva vreme. Cum nu voiam sa postez inca despre ”arta de a critica”, pentru a nu parea ca transform blogul intr-o continua defulare, m-am decis sa raspund acestei lepse.

Ideea de a pleca din Romania s-a diminuat treptat odata cu aparitia unei directii concrete in viata mea si odata cu maturizarea. Am realizat ca in domeniul\domeniile in care ma pregatesc si lucrez sunt mai bune de exploatat in Romania, unele fiind de nisa sau inca in dezvoltare.

Oricum, daca ar fi totusi sa plec din tara , in sensul de mutare a domiciliului, as alege una din tarile nordice (Suedia, Finlanda, Norvegia), Noua Zeelanda sau Australia. Ultimele doua au prioritate, Noua Zeelanda in mod deosebit.

hiking_new_zealand.jpg
(Peisaj neozeelandez)

Faptul ca este una din tarile cu cele mai inalte standarde de viata este doar un argument pentru care as alege Noua Zeelanda. Cred ca exotismul nobil , acea imbinare de nou si salbatic ma atrag mai mult. Desigur, imaginea din atlase este deformata insa ocazia de a discuta cu un neozeelandez ”in carne si oase” pe nume Sandy (da, era barbat) in clasa a unsprezecea mi-a aratat si o perspectiva realista. Spre deosebire de multe alte tari, perspectiva realista nu a avut un impact negativ asupra parerii mele : Mi s-a confirmat ceea ce citisem si in media neozeelandeza – Si ei au probleme insa rezolvarea vine mai repede decat stirea.

Prin urmare : Noua Zeelanda urmata de Australia si de tarile nordice. Dau tagul cui vrea sa-l primeasca.
P.S : www.roco.ro si magazinul omonim din Bulevardul Kogalniceanu este dovada clara ca la noi a inceput sa functioneze normal capitalismul. Un magazin specializat pe vanzarea de trenulete electrice este o dovada suficienta. O alta dovada ar fi produsul asta, via visurat.

Anunțuri

Noiembrie 28, 2007

Muzici…

Filed under: Anunturi si Stiri — krossfire @ 5:52 pm
Tags: , , ,

Am mai scris cu mult timp in urma despre posturile romanesti de radio care meritau ascultate in opinia mea. De-atunci a trecut aproape un an : Guerilla aproape a renuntat la rock si Liviu Mihaiu a devenit mai insipid decat era, City FM a inceput sa se axeze din ce in ce mai mult pe metal american (adica pe muzica dubioasa) iar de Radio3Net nu stiu ce sa mai zic, pentru ca nu am mai ascultat de mult.

O surpriza placuta pentru mine a fost postul de radio Smart FM, post care emite pe frecventa 107.3 in raza municipiului Bucuresti si care poate fi ascultat online aici.

smart-fm.jpg

Am aflat de el la Gaudeamus, prin intermediul unor semne de carte distribuite , o metoda simplista dar eficienta de a-ti face publicitate. Deoarece site-ul oficial nu pare a fi inca terminat si pentru ca nici grila de emisiuni nu pare sa fi ajuns in forma ei finala nu ma pot pronunta cu privire la calitatea acestora. Tot ce pot spune la nivelul asta este ca stirile nu sunt enervante ca la multe alte posturi.
Ce il intereseaza pe ascultatorul din masina sau pe purtatorul de mp3 player este muzica. Aici Smart FM isi respecta declaratia de ”radio gold” , un radio care tinteste spre un altfel de public, mai matur. Pe Smart FM am putut asculta mai tot de la jazz la opera si muzica simfonica. 80% din corpul muzical Smart FM se compune insa din muzica veche (si nu aiureli gen synth-pop-ul anilor 80′) si piese de soft-rock (balade power, indie si putin brit). In orice caz, muzica imi place in cea mai mare parte a timpului. Seamana cu ce voiau la inceput City FM si ulterior Magic FM sa faca.
Despre Gregorian am mai scris eu cam tot in aceeasi indepartata perioada, perioada in care scosesera un album de Craciun. Se pare ca si de sarbatorile astea vom avea parte de coverurile si compozitiile in stilul canturilor gregoriene, marca Frank Peterson. Pe scurt : Gregorian sunt o trupa care s-a nascut la initiativa unui fost membru Enigma, trupa condusa atunci ca si acum de compozitorul roman Michael Cretu. Frank Peterson, bun prieten cu Michael Cretu si respectat compozitor in Germania a incercat atunci sa faca o trupa care sa mentina latura new age\gregoriana abordata in primele albume Enigma. In prima sa incarnare proiectul nu a reusit sa obtina prea mult. Peterson s-a intors in 1998 si de-atunci o duce din ce in ce mai bine. Lasand la o parte o sanctiune papala pentru piesa ”Ave Satani” (The Omen), trupa Gregorian a lansat pana in prezent nu mai putin de opt albume de piese celebre cantate pe 7 semitonuri, in stil gregorian, asezonate cu o serie de compozitii proprii. Filmand videoclipuri in marile catedrale catolice, Gregorian au devenit si favoriti ai YouTube-ului.

Albumul de fata, ”Masters of Chant VI” este mult mai reusit decat ultimele lor creatii, ”Christmas Chants” si ”Masters of Chant V”. Albumul este mult mai reusit si datorita selectiei de artisti carora li s-a facut cover dintre care amintesc : Tears for Fears , Queen, Lenny Kravitz, Coldplay , Eurythmics, A-Ha. Piesa ”The Circle” este o compozitie proprie in stilul lui ”Moment of Peace” insa nu-mi dau seama daca tot Amelia Brightman este vocea feminina si de pe aceasta piesa. Dintre coveruri mi-au placut in mod deosebit Mad World (Tears for Fears) , Crying in the rain (The Everly Brothers/ A-Ha) , Guide me God (Sinead O’Connor) si foarte reusitul What if God was One of Us (Joan Osborne). Putin dezamagitoare mi s-a parut Greensleeves, o alta compozitie proprie bazata pe piesa traditionala Greensleeves.

chapter-vi.jpg

P.S : Dupa ce in 2002 il plagia pe Bregovic, imbecilul pe nume Bogdan Tascau a compus o piesa numita ”Liubi Liubi I love you”. Ignorand cu desavarsire faptul ca linia melodica e puternic inspirata din piesa finlandeza ‘Levan’s Polka’ nu putem ignora faptul ca linia vocala este identica unei piese traditionale finlandeze intitulate ”Lai Lai Hei”. Atat de asemanatoare sunt cele doua piese, inca maestrul compozitor a copiat pana si partea de final transformand-o intr-un cazacioc penibil. Nici Costi Prosti nu era in stare de asa ceva. Pana una alta, ma gandeam sa invii seria ”Do it yourself”. Merita ?

Noiembrie 27, 2007

Pe cine si de ce moderez

Filed under: Anunturi si Stiri — krossfire @ 8:24 am

Cu un an si cateva luni in urma facusem trecerea pe wordpress si o luasem ”de la capat” cu blogul. De-atunci ma hotarasem sa merg pe deviza ”Fiecare este liber sa comenteze atata timp cat nu foloseste un limbaj inadecvat”. Nu mi-am propus niciodata sa elimin comentariile care intretin schimbul de replici acide dintre utilizatori. Le gasesc vitale pentru libertatea cititorilor in conditiile in care limbajul folosit este adecvat.

In ultima vreme Akismet tinde sa modereze cu ”manie proletara” o serie de bloggeri cunoscuti care-mi scriu pe blog (Demaio, DonMaxx, Baghy, Bovane…), lucru ce ma irita la culme. In afara de asta, exista multe comentarii de guests moderate chiar daca nu ofenseaza pe nimeni.

Trecand peste automatismele wordpress-ului, o sa enumar aici niste motive pentru care un comentariu ar putea fi moderat intentionat, de mine :

-Limbajul obscen : Una e sa arunci o injuratura intr-un post sau un comment si alta e sa nu te poti exprima altfel. Incoerenta limbajului este un semn al incoerentei gandirii.
-Comentariile cu exces de slang de Yahoo : Va dau ignore pe mess , va tai comentariile si aici. ”Este k e korekt ?”
-Acuzatiile de plagiat : Pana acum am taiat vreo 7-8 comentarii de genul -”Ahh..iei si tu de pe wikipedia si te dai mare”. Genul asta de imbecili nici pana acum nu au realizat ca se poate cauta cu Google inainte de a aduse acuzatii. Lipsa oricarei dovezi in sprijinul unei acuzatii de plagiat se pedepseste cu ban pe IP, pentru simplul motiv ca impotentii intelectual ma enerveaza.
-Orice acuzatie nefondata sau orice comentariu in stilul ”smart ass” din partea unor oligofreni din categoria asta . N-am ajuns sa-mi dea lectii de teorie muzicala ascultatorii de metalcore intre 10 si 12 ani…
-Comentariile de gen ”Esti cel mai varza blogger”, pentru ca e usor sa strigi din fundul colibei spre vila vecinului si comentariile neargumentate de gen ”Esti cel mai bun blogger” (in conditiile in care respectivul nici nu-mi citeste blogul), pentru ca nimanui nu-i plac lingaii.
-Favoritele mele : Amenintarile ! Este genial cand un pustiulache, sub (crede el) protectia anonimatului ameninta cu tot felul de fraze gen Mircea Badea. Acum o saptamana am sunat un geniu pustiu din asta, care nici macar anonymizer pe un proxy nu stia sa-si puna. I-am spus ca sunt de la o asociatie a bloggerilor care a constatat contraventii. Faptul ca facea pe el de frica la o acuzatie atat de imbecila mi-a aratat ca avea maxim 12-13 ani. Mai am unul pe lista , care facea pe desteptul in cadrul rubricii ”Despre mine”. Stiu care-i este providerul de net si stiu in ce bloc locuieste, multumita primei informatii. Uneori trebuie sa mai scapam de genul asta de frustrati.

P.S : Scuzati defularea, dar uneori si genul asta de posturi este necesar. Oricum, voi scrie mai des, dupa cum s-a observat in ultima vreme.

Noiembrie 26, 2007

Vise comuniste

Filed under: Diverse,Social, Cultural, Politic — krossfire @ 9:58 am
Tags: , ,

Previziunile mele sumbre cu privire la participarea la vot se pare ca erau varianta optimista a analistilor politici. Lipsa de informare si apatia datorata scandalurilor politice au reusit sa invalideze referendumul, invalidare pe care nu o pot pune decat pe seama unei greseli politice a lui Base si sa acorde un procentaj mult reprezentantilor PD la europarlamentare.

Pentru a ramane putin in sfera politicului trebuie sa mentionez ca in ultima vreme m-am gandit serios la modul in care ar mai putea fi exploatate temele ce tin de perioada comunista si de trecutul celor care acum ne dau lectii sau ne incurajeaza.

Ati observat cum zicala tipic romaneasca, cea cu vitejii de dupa razboi, se pliaza perfect pe tonele de eroi de la 1990 incoace ? E vorba cei care tot ”lucrau” sa rastoarne regimul, si lucrau atat de bine incat nu-i vedea si nu-i simtea nimeni. Aici exclud cu desavarsire elitele intelectuale care au suferit prin beciuri si-au incercat in disperare sa salveze bruma de cultura pe care o mai pastrau.

Zilele trecute un individ de vreo 37 de ani, scriitor anonim de meserie, se lauda cu faptul ca el de mic a visat sa rastoarne comunismul. Ilara expresia m-a facut sa ma gandesc la o parte mai putin exploatata (adusa totusi in prim plan in ultimii ani) a dominatiei comuniste : Visele. Ce visau ai nostri parinti in perioada comunista ? Ce doreau sa fie, sa faca…

Scurtul chestionar plasat online mi-a relevat un fapt evident : Absolut nimeni nu se gandea vreodata sa rastoarne comunismul deoarece nu exista un alt termen concret de comparatie. Cel mult, erau oameni care il urau din inima pe Ceausescu si care urau turnatorii. Cei care nu au avut de-a face cu temnitele comuniste si cu aparatul de reeducare postbelic nu au simtit nevoia ”luptei de clasa”.

Am inceput chestionarea (doua intrebari nu sunt tocmai un chestionar) cu ai mei parinti si am continuat cu alte cateva cunostinte. Per total nu am reusit sa includ in ”studiu” mai mult de sase persoane asa ca va rog sa completati prin comentarii. O sa le pun in regim de testimonial, fara a da nume :

”Am fost multa vreme copil din punctul asta de vedere. Visul meu atunci era sa am puteri paranormale si sa-i anihilez. Nu-mi trecea prin cap sa pun pe altcineva in loc sau sa vina altcineva si nu stiam ca ar fi posibil asa ceva. Voiam doar sa-i termin cind se apropie de mine si ce-i al meu.In adolescenta aveam alte revolte de care trebuia sa am grija, pana la revolta impotriva celor de la putere. Culmea e ca nici macar nu stiam sa ma rog. Credinta cred ca nu prea era sau era confundata cu speranta. ”

”In tinerete nu era cu mult diferit. Atunci toata lumea voia o diploma,un titlu si un trai linistit sub culorile partidului. Realitatea era alta si noi incercam s-o ignoram. Pentru ca nu prea puteam gandi in ansamblu eram loviti de o mare neputinta mai devreme sau mai tarziu.Nu credeam ca mamaliga va exploda si ca nu va mai exista comunism.Nu stiu cum ai putea intelege modul de a trai intr-o cutie de chibrituri si atunci cand ploua, adica mai mereu, sa ti se spuna ca nu te vei uda. Daca tot vrei vise, asculta CD-urile cu Cenaclul Flacara si ai sa vezi vise de generatii pierdute

”Imi doream sa fiu cosmonaut la inceput iar in tinerete voiam sa fac ceva care se lega de computere. Auzisem de computerele folosite in sens stiintific. Visam, dar nu atat de mult , de frica sa nu ni se auda visele. Frica pentru familia ta te tinea mereu in garda , parca erai in camasa de forta. In momentul in care <<a cazut comunismul>> eram in clasa a 12-a. Ce am gasit inexplicabil a fost linistea din sat, faptul ca nimeni nu parea sa fi simtit intr-adevar o schimbare.Taranul simplu pana la urma nu s-a entuziasmat prea tare si, daca analizezi acum, nici n-ar fi avut de ce, munca pamantului tot aia a ramas, plina de sudoare si fara rost.”

”Am visat sa fiu de toate, in limita cunostintelor mele. Ajunsesem pe la 14 ani sa imi doresc sa fiu antrenor de fotbal la FC Scornicesti. Nu intreba…Nu aveam afinitati comuniste pentru ca nu prea intelegeam ce e aia si pentru ca parintii mei, desi speriati, au incercat sa ma protejeze. Poate de-asta m-am si descurcat destul de bine dupa comunism : nu am realizat ca se schimbase ceva, cu atat mai mult cu cat oamenii erau aceeasi. Nu m-am apropiat prea mult de vise, dar nici departe n-am fost”.

”Visam sa plec din tara in Australia. Credeam ca e putin mai la dreapta de Republica Moldova si in momentul ala si ziceam ca o sa trec inot Prutul si Nistrul. Cum ai mei au cam avut probleme cu Securitatea, ii uram din suflet, dar nu stiam cum ar putea fi altfel. Fara Securitate ar fi fost bine, dar probabil ca tot comunism ar fi fost. Nu cred ca se visa pe-atunci cineva erou sau luptator anticomunist.”

V-as ruga chiar, daca aveti astfel de testimoniale sa le lasati in comment. Poate reusim sa obtinem o viziune mai clara de ansamblu.

Ar fi fost interesant de comparat visele unei generatii din America cu cele romanesti. Sunt convins ca ale lor ar fi fost mult mai ”capitaliste”, similare cu ce-si doresc multi din pustii de azi : masini, slujbe banoase si case…
P.S : Stiu ca au existat carti si filme pe tema, in minte venindu-mi productia de anul trecut ”Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” care exploreaza putin tema viselor sub comunism insa nu scapa de clisee.

Noiembrie 23, 2007

Ce votam…sau nu ?

Filed under: Social, Cultural, Politic — krossfire @ 6:14 pm
Tags: , ,

Faptul ca romanii vor merge in numar minuscul la vot (15-20%) este un fapt stiut. Faptul ca romanii habar n-au ce voteaza, este iar un fapt stiut.M-am decis in seara asta sa fac si eu putin pe ”ala cu spirit civic” (implicat fiind in politica, in ultimele trei luni) si sa explic in mare cam despre ce este vorba, si mai ales, ce si de ce voi vota.

1.Alegerile europarlamentare

Pragul pe care un partid trebuie sa-l atinga pentru a trimite minim 2 reprezentanti la Bruxelles este 5%. Nu au 5%, nu au europarlamentari.

a.Miza aparenta : Trimiterea a cat mai multi reprezentanti din partea unui partid in Parlamentul European. Nu foarte multi stiu ca Parlamentul European are doar putere codecizionala in domeniul legislativ si bugetar. El nu poate lua decizii cu influenta reala fara ratificarea Consiliului. Desi poate amenda activitatea Comisiei Europene, cel din urma este organismul cu putere reala in UE, nu Parlamentul European. Faptul ca noi vom trimite un numar de reprezentanti de la diverse partide intr-o instanta cu puteri limitate va avea un impact minor asupra conditiilor de viata sau asupra politicilor sociale si economice din Romania. Cel mult, prin comportamentul lor, ”europarlamentarii” pot sa ne mai adauge sau scada cateva puncte de imagine. Daca ar fi toti parte din acelasi grup european si ar reprezenta interesele unui grup european, am vorbi de o reala putere a reprezentantilor nostri in PE. De-aici deducem ca oamenii care stiu ce voteaza, nu vor vota sau vor vota din sustinere pentru un anumit partid. Restul voteaza din cu totul alte motive…

b.Miza reala : Imaginea pe plan local a partidelor care vor trimite reprezentanti. Daca s-au laudat 3 luni cu euroobservatorii, inchipuiti-va ce o sa se mai laude cu europarlamentarii !

Faptul ca Traian Basescu a impus referendumul in aceeasi zi, i-a indus pe foarte multi in eroare. Teoretic, la Bruxelles ar trebui trimisi oameni, nu partide.

Partidele care au participat si ce campanii au desfasurat :

-PD : Campania lor a promovat obsesiv referendumul, desi in faza initiala reusise sa primeasca doua amenzi pentru practicile neconventionale folosite. Bazata pe ideea unei promotii noi de politicieni, al caror diriginte, Traian Basescu , este ocupat cu referendumul, campania lor nu avut nici pe de parte agresivitatea asteptata. De ce ? Pentru ca PD stie cat de putin conteaza in realitate Parlamentul European , pentru ca referendumul le-ar aduce mult mai multa influenta si pentru ca oricum ar da-o, ei au deja 30% din voturi asigurate (adica 12 reprezentanti). Sa comentez acum moralitatea unor oameni de pe lista lor, in mare majoritate anonimi , ar fi putin aiurea. Mesajul lor : ”Dirigintele este ocupat cu referendumul…”.

-PLD : Campania lor se bazeaza pe un singur om si prim candidat – Teodor Stolojan. Sloganul lor este centrat pe acelasi Stolojan ”Il meriti pe cel mai bun”. Un partid mic, dar grasut in procente (deja se anunta vreo 6% pentru ei), PLD a fost conceput mai mult ca un partid care sa preia electoratul PNL dupa ce PD-ul il va ingropa.

-PNL : In afara de Renate Weber, pe care , vorba unui amic, ”o mai stia lumea”, PNL a decis sa mearga la inaintare cu rezervele din linia 5, cum pe oamenii mai vizibili i-a zburat Tariceanu din partid. Sloganul lor ”EU promovez Romania”, nu numai ca foloseste la limita legalitatii stelutele UE, dar prin repetarea agresiva si prin bannere au reusit sa irite cativa alegatori. Chiar in aceste conditii, PNL poate fi marea surpriza a referendumului prin faptul ca reusit sa atraga atentia si ca are garantati patru europarlamentari in ciuda loviturilor de imagine din ultima vreme.

-PSD : Vin cu o lista ceva mai vizibila (Adrian Severin inca mai spune ceva unora) insa cu un mesaj banal si lipsit de vlaga : ”Pentru o Romania puternica”. PSD a ramas cu electoratul rural, si acolo si pedaleaza cu a lor campanie. Pentru cine cunoaste, in zonele rurale PSD a lansat afise special adaptate (maini cu grau, tarani fericiti..etc) pentru ultimele lor fiefuri de electorat. Si ei vor trimite oameni in Parlamentul European, cel putin 2, cel mult 6.

-PRM : Campania lor a fost practic inexistenta. A vazut cineva bannere PRM cu exceptia prostiilor cu ”PRM la guvernare, mafia la inchisoare” ? Sa intelegem ca asta este mesajul lor pentru europarlamentare ? Singura explicatie logica ar fi ca grupul de extrema dreapta infiintat de PRM si de alte cateva partide din Europa s-a dizolvat de curand si ca PRM nu este bine privit de Partidul Popular European, actualmente cel mai numeros grup parlamentar european. Oricum, miza lor nu este UE, desi exista foarte multe sanse ca ei sa aiba peste 5% si sa-si trimita doi oameni (printre care si fostul delegat pentru PE, Eugen Mihaiescu) in Parlamentul European.

-UDMR : Au facut greseala de a lansa un mesaj pur etnic la europarlamentare, desi se stia ca o parte deloc nesemnificativa din electoratul maghiar nu le sustine decizia. Blogul lor este in maghiara iar candidatul Gyorgy Frunda isi tine discursurile in maghiara. Sansele lor sunt si mai mici datorita sustinerii nesperate de care se bucura episcopul Laszlo Tokes. Nu cred ca vor intocmi 5%.

-PNTCD : La fel ca si UDMR, PNTCD face parte din Partidul Popular European. Desi primii doi candidati (fostul ministru Alexandru Herlea si tanarul Radu Munteanu) sunt destul de pregatiti si desi au avut o campanie destul de bine gandita , au foarte putine sanse sa ia acel salvator 5%. Sloganul lor ”Raman roman in Europa” a fost insotit si de bannere in care candidatii erau incaltati in costum si opinci, bannere care au fost ironic primite. Daca ar fi ceva mai populat partidul, ar avea mai multe sanse.

-PIN : Partidul Inititativa Nationala incepuse destul de bine campania, distantandu-se de MISA de care Cozmin Gusa s-a apropiat destul de mult. Ulterior, prin actiuni precum inundare cu mailuri idioate a unor oficial italieni, promovarea unor candidati de care nu au auzit nici familiile lor (exceptie Lavinia Sandru) si abordare sloganului ”Voteaza PIN, voteaza ursul carpatin” i-a facut si mai putin credibili decat erau in prima faza.

-PNG : Aici apare reala problema…la ei, nu la noi. Cu totii ne asteptam la un slogan precum ”In slujba Crucii si a Neamului Romanesc” dar nu si la candidatura lui Gigi Becali. De ce spun asta ? Pentru ca daca Becali ajunge in Parlamentul European (si are multe sanse sa ajunga, deja are in jur de 6%) el va fi obligat sa demisioneze din functia de presedinte PNG. Ce se mai fac restul de 20 de membri ? Dar clubul Steaua ? Probabil Gigi va trimite pe altcineva sa-i tina locul in UE insa promovarea bazata exclusiv pe imaginea lui Becali si o eventuala dezamagire a electoratului nu va prinde bine PNG.

-Partidul Conservator : ”Ofensiva tinerilor” este ceea ce incearca PC sa ofere din perspectiva sa de partid muribund. Faptul ca pe lista PC (desi pe un loc mai putin important) se afla Mihai Leu si ca figura principala din bannere este tot acelasi Mihai Leu ar trebui sa ne ingrijoreze. Vrem ca un fost pugilist, simpatic la figura dar limitat intelectual sa ajunga in Parlamentul European ?

-Partidul Verde : ”Chiar si-atunci cand nimeni nu crede….Partidul Verde !” – cam asa suna melodia din spotul de campanie PV. Faptul ca primul om de pe lista nici macar nu este cetatean roman si ca aparitiile si campania lor au un iz de campanie studenteasca nu mai mira pe nimeni. Sansele lor sunt minimale, daca nu inexistente.

-Partida Romilor : Desi au scos la inaintare cativa oameni mai spalati, PR nu au sanse sa se afirme in vreun fel pentru ca partidul lor nu este chiar un partid si pentru ca ”Partida Romilor Pro Europa” nu este chiar un slogan.

-Partidul Alianta Socialista : Format din fosti membri PSD , FSN, etc…Partidul Alianta Socialista ne indeamna sa ”iubim Romania” sub conducerea valceanului Constantin Rotaru. Prescurtarea numelui partidului spune tot : PAS !

-Independentul Laszlo Tokes : Mai moderat decat ”fratii” de la UDMR, Tokes a strans prin propriile-i puteri in jur de 2-3% din voturile de pana acum. Acest lucru este de aplaudat si remarcat.

Veti gasi o parte din spoturile pentru europarlamentare pe YouTube insa multe partide nici macar spoturi nu s-au obosit sa-si faca. Asta este o dovada a importantei acordate alegerilor.

2.Referendumul

Aici miza este ceva mai mare si alegerea mai simpla : ”Da” sau ”Nu”. ”Da”, pentru sistemul de alageri uninominale propus de Basescu, ”Nu”, pentru o reexaminare si o eventuala impunere a sistemului propus de Guvern. Referendumul are si o prezenta estimata la vot de peste 40% (55% se estimase initial, desi multi analisti electorali sunt pesimisti si se asteapta la un crash total al prezentei la vot din cauza lipsesi de informare) !

Prin ce se deosebesc cele doua sisteme ?

Sistemul actual de vot este bazat pe o reprezentare proportionata in Parlament, pe baza unor liste intocmite de partide. Astfel ca , fiecare judet este reprezentat in mod egal in Parlament, partidele putand propune mai multi candidati in judetele unde au o majoritate. Smecheria asta incurajeaza traseismul politic si oportunismul. Practic cetatenii dau votul listei unui partid, iar daca acesta primeste indeajuns de multe voturi isi trimite toata cohorta de reprezentanti in Parlament. Votul uninominal, este, asa cum spune si numele, un sistem de vot in care cetatenii pot vota numai un singur candidat pentru Parlament, fie ca apartine unui mare partid sau nu. Sistemul se foloseste in foarte multe tari, mai mult sau mai putin democratice. Marele sau dezavantaj, neglijand avantajul unei alegeri mai riguroase, este ca marile partide pot atrage candidatii independenti creeandu-si o majoritate in Parlament

-Varianta ”Basescu” : Varianta ”dirigintelui” sustine ca un candidat, indiferent de statutul sau, care are minim 51% din voturi va intra automat in Parlament, fara un tur de scrutin suplimentar. Desi asta elimina complicatiile si da putere votului uninominal, reuseste intr-o oarecare masura sa incurajeze manifestarile dictatoriale. Faptul ca presedintele a fortat uninominalul in aceeasi zi cu europarlamentarele, pentru a atrage mai mult electorat la vot, i-a facut pe unii sa se gandeasca la o ”dictatura de catifea”. La asta adaugat si faptul ca in tarile in care se mai foloseste votul unominal absolut (intr-o forma similara, dar nu identica celei propuse de presedinte) sistemul de guvernare este dictatura.

-Varianta Guvern : Varianta aprobata si de Asociatia Pro Democratia este ceva mai ”soft” insa destul de neclara doctrinar si cam putin reformatoare. Astfel, in varianta 2 de vot uninominal , daca un candidat nu reprezinta un partid politic , el va trebui sa obtina 51% din procente pentru a fi eligibil pentru Parlament insa daca el este afiliat unui partid, ii vor trebui numai 30% din voturi. Asta ii impiedica pe cei mai putin oportunisti sa acceada la un loc in Parlament. La nivel dezvoltat, a doua varianta de ”alegeri uninominale” este un melanj intre sistemul actual si cel folosit in Europa.

Ce votez eu ?

-Voi vota DA pentru referendum pentru ca sustin dictatura baseciana (makes devlish faces) si pentru ca, desi imi e cam antipatic Base, pe ceilalti nu-i suport de nicio culoare. Poate vom ajunge in sfarsit la o situatie gen : PD vs. Coalitie formata din restul de partide, adica la un sistem democratic functional cu numai doua mari forte politice. UE nu va permite instalarea acelei ”dictaturi de catifea”.

-Cu partidele este putin mai greu. Probabil voi pune si eu ca restul turmei, stampila pe PD, ca tot se zvonea ca a lor candidata de pe locul 4 se ocupa cu striptease-ul prin tinerete. La un timp chiar ma gandeam sa votez PNT-ul, pentru ca le cunosc candidatii, dar cred ca voi vota Partida Romilor pentru ca ma enerveaza de mor…

P.S : Azi am auzit doi copii de 12-13 ani discutand in autobuz.M-a socat afirmatia unuia dintre ei. Copilasul povestea cum a maruntit el creta, a aranjat-o in liniute ”de parca era cocaina” si a strigat : Prima linie e pentru presa ! Sunt eu paranoic sau faptul ca un copil de 13 ani intuieste sistemul de functionare al tabloidelor e ciudat ?

Noiembrie 21, 2007

Drogurile & Mesajele

Filed under: Diverse,Social, Cultural, Politic — krossfire @ 5:48 pm
Tags: , ,

Citisem acum doua zile un articol siropos in Jurnalul National intitulat ”Bucataria Diavolului” . In stilul ”Teleenciclopedia”, reportajul din Jurnalul National incerca sa atraga atentia asupra modului de preparare a drogurilor in vestita Columbie.

Voi trece peste articol in sine si voi reveni la mesaj : Acesta este destul de bine gandit datorita unui filmulet documentar atasat acestuia, filmulet care merge pe ideea ”daca vad cu ochii lor, vor crede” , un fel de varianta trunchiata a terapiei soc. Sunt de acord cu genul asta de terapii, prin urmare voi lista la randu-mi filmuletul. Ignorati va rog comentariile de decor si urmariti procesul de fabricatie al cocainei, proces confirmat si de alte surse :

Articolul complet poate fi citit in Jurnalul National Online.

Va mai recomand un site, daca va intereseaza drogurile la nivelul compozitiei chimice si al efectelor : The Good Drugs Guide

P.S : Stiu ca n-am mai scris de mult si ca jumatatea asta de articol nu ajuta, dar va asigur n-am stat degeaba…

Articolul integral

Noiembrie 18, 2007

Pulbere de stele

Filed under: Diverse,Social, Cultural, Politic — krossfire @ 11:41 am
Tags: , , , ,

stardust.jpg

[Nota : Puteti citi recenzia in original pe blogul BMB, alaturi de o recenzie mai veche la Zgomotul si Furia. Evident, ambele imi apartin altfel nu le-as mai fi postat.]

Neil Gaiman. Va spune ceva numele asta ? Englezilor le spune cu siguranta. Un autor de romane grafice si literatura in general usor, Neil Gaiman a dat lovitura publicistic in 1998 cu romanul Stardust (Pulbere de stele), ilustrat de Charles Vess , pentru ca ulterior, in 2007, sa dea lovitura si cu filmul bazat pe aceasta carte.
Aici voi trata exclusiv cartea ,reeditata recent la editura Tritonic. Un prim aspect care m-a deranjat la varianta Tritonic a fost lipsa ilustratiilor din carte. Evident, pentru un pret de 14RON (18 RON in librarii) nu stiu la ce te poti astepta, dar macar din cand in cand, o redare alb negru a ilustratiilor genialului Vess ar fi mers. Al doilea aspect care irita profund este coperta, care iti ofera o scena din ecranizarea filmului, o ecranizare buna, dar care sufera de problema oricarei adaptari : limiteaza imaginatia. Mai rau, editorii se lauda cu aceasta coperta. Multe carti scrise dupa filme preiau imagini din filmul efectiv, fapt care ar putea indica necunoscatorilor ca ”Pulbere de stele” a fost scris dupa film, nu invers.
Daca tot am inceput in nota asta ar fi ceva sa enumar si restul de minusuri din varianta Tritonic. Primul ar fi biografia autorului. Nu stiu cine s-a gandit sa scrie ”Daca dati search pe Google dupa numele Neil, va aparea autorul” dar cu siguranta nu are ce cauta intr-o editura. Acele trei sferturi de pagina sunt pline de aberatii – pana si wikipedia e mai la obiect. O alta problema ar fi traducerea in sine : Nu pare unitara. Daca in anumite momente textul curge si devine imersiv in altele regasim propozitii simple (in sens gramatical : subiect + predicat) , discrepante in dialog si ce e mai rau : traduceri aproximative. Vorbim de o carte plasata intr-un univers fantasy, da ? Prin urmare, ma astept ca cel care o traduce sa aiba putin habar despre ce se intampla intr-un astfel de univers. In explicatiile lui gasim termenul ”wyrm”, un termen nordic pentru europeanul ‘dragon’ explicat in nota de subsol ca fiind ”un sarpe mare zburator” sau ”un dragon care nu scoate flacari” (doua explicatii diferite la acelasi termen). Ok, poate omul a jucat cateva RPG-uri la viata lui insa asta nu cred ca l-ar fi impiedicat sa cerceteze putin autorii dinaintea lui Tolkien.
Acum, sa trecem peste supararari si sa revenim la Pulbere de Stele. Asa cum am precizat, cartea este plasata intr-un univers pre-Tolkien, un univers in care Fairy, ”tinutul zanelor” este populat mai degraba de inorogi, spiridusi, zane si goblini decat de elfi, orci si hobiti. Din pacate, traducerea iar face niste gafe si reuseste sa introduca niste rase care nu trebuiau sa fie acolo. Cum o parte din actiune are loc in lumea ”noastra”, Neil Gaiman a simtit nevoia sa dea niste repere temporale precise amintind cateva personalitati ale epocii. Astfel, actiunea incepe in jurul anului 1839, in preajma unui targ ce avea loc odata la noua ani in satul Wall.
Satul Wall, asa cum ii spunea si numele reprezenta un ultim zid, un portal intre lumea noastra si tinutul Fairy, un tinut definit prin sintagma ”toate taramurile pe care exploratorii si oamenii de stiinta s-au chinuit sa demonstreze ca nu exista”. Tatal protagonistului , Dunstan Throne, are o aventura cu una dintre servitoarele unei vrajitoare venite in targ, ca urmare nascandu-se eroul romanului, un personaj numai pe jumatate uman. Firul epic principal incepe odata cu maturizarea acestuia.
Pe scurt : Tristran Thorne, personajul principal, incalca regulile comunitatii din care facea parte si pleaca in cautarea unei stele cazatoare pentru a o aduce fetei de care se indragostise, bogata Victoria. Evident ca pe parcursul calatoriei (initatice, daca liceeni nostri doresc) se intampla o serie ciudatenii, ciudatenia cea mai mare fiind chiar natura stelei cazatoare, care in tinutul Fairy nu era doar o bucata de metal stelar. Nu voi detalia mai mult actiunea, nici macar la nivel general, pentru a nu rapi din placerea cititului.
Nuanta de basm modern a romanului este excelent redata. Tind sa subliniez ideea de ”modern”. Personajele, umane sau nu, fac uneori sex, ”se pisa” nu ”isi fac nevoile” si nu au acel patetism in replici pe care-l intalnim in povestirile clascie.
In roman gasim o pleiada de personaje inovative, de la fantomele unor urmasi la tronul Stormholdului (cea mai puternica cetate din regiune) pana la un capitan de vas celest iesit la vanatoare de fulgere. Greseala lui Gaiman pare a fi faptul ca nu acorda foarte multe importanta acestor personaje si in multe locuri nici actiunii. Intalnim pasaje si in cartea originala in care se trece mult prea usor peste intamplari care l-ar fi incantat pe cititor. Autorul probabil s-a bazat foarte mult pe ilustratie si a neglijat anumite pasaje. Cum editia in romana nu beneficiaza de asa ceva, va trebui sa ne lipsim de cateva parti interesante.
Ca in orice roman fantasy se insista mai mult pe actiune decat pe personajele efective, caracterul acestora fiind dedus strict din actiuni. Autorul nu abuzeaza de creaturi fantastice desi cartea iti da impresia clara ca ele ”sunt acolo”.
Pe scurt : o carte relaxanta, un basm modern care merita citit pentru ca, nu-i asa.,mai avem nevoie si de basme ! (In cazul asta am cam avea nevoie de basmul original, cu ilustratiile originale)

Ecranizarea pare sa fi reparat cateva dintre greselile lui Gaiman, respectiv detalierea unor actiuni si accentuarea personajelor secundare. Distributia este excelenta, Robert DeNiro, Michelle Pfeiffer si Peter O’Toole tronand pe afis. Din pacate, filmul sufera si el la capitolul actiune, scenaristii bagandu-si puternic nasul in povestea deja bine conturata a cartii. Cel mai bine se observa acest detaliu la inceputul filmului insa despre asta intr-un alt post…

P.S : Voi reveni in scurta vreme cu recenzia pe larg a filmului, pentru comparatie…

Noiembrie 17, 2007

Jocurile de alta data – Sam & Max Special

Filed under: Software, Hardware, Digital, Online — krossfire @ 6:11 pm
Tags: , , , , ,

Seria cu jocurile de alta data tinde sa devina de departe cea mai longeviva de pe blogul meu. Din pacate, motivul nu este dorinta extraordinara a cititorilor de a citi aceasta serie, ci volumul imens de informatii pe care l-am strans si lipsa de timp si chef. Pana acum am primti doar cateva mailuri si comentarii de la cei care ar vrea sa vada seria incheiata.

Ca o scurta recapitulare : Seria ”Jocurile de alta data” are pana acum patru parti care pot fi citite aici. Au fost tratate principalele epoci ale jocurilor pentru PC si s-a inceput descrierea asa numitelor ”bijuterii uitate”, a jocurilor care au schimbat ceva. Am foare multe sugestii si propuneri pentru astfel de jocuri si voi incerca sa le comprim in patru parti. Sper sa-mi iasa.

Articolul de fata trateaza jocurile de tip point’n click adventure sau ”graphical adventure” si mai ales, unul din exponentii lor de seama, seria ”Sam and Max”.

Aventurile de tip poin’n click, bazate pe actiunea coordonata de mouse, au devenit extrem de celebre la inceputul anilor 90′ din trei motive : Erau intuitive (adica necesitau IQ), nu consumau multe resurse de sistem (grafica era pre-rendered in general) iar personajele si atmosfera erau foarte bine gandite.

Principalele companii producatoare de astfel de bijuterii erau Sierra On-line si Lucas Arts. Amintim din colectia Lucas Arts : Day of the Tentacle (unul dintre cele mai bune point’n clickuri facute vreodata), Sam & Max Hit The Road, Grim Fandango (locul 15 in topul celor mai bune jocuri ale tuturor timpurilor), Monkey Island (cu toate continuarile de rigoare), Full Throtle, Legend of Loom. Din colectia Sierra On-line merita jucate : Space Quest (cine ar putea uita o combinatie de simulator de zbor, glume bune si point’n click), King’s Quest si nu mai putin celebrul Leisure Suite Larry.

Din pacate, niciunul dintre studiourile mari de adventurerui point’n click nu mai exista. Sigur, Sierra si Lucasarts inca produc jocuri insa diviziile respective au fost inchise. Aventurile de acest tip aveau un mare avantaj : Se apropiau mult de romane si ofereau un grad enorm de imersivitate, similar RPG-urilor.

Dupa 2000, genul a renascut prin cateva titluri mari precum Syberia sau The Longest Journey. Ambele folosesc o combinatie de grafica pre-rendered si mult mai modernele engine-uri 3D.

Revin la titlu : Sam & Max Hit the Road a fost un joc foarte jucat la vremea respectiva. Bazandu-se pe o banda desenata din 87′ a lui Steve Purcell si folosind ultimul motor grafic LucasArts al perioadei, jocul a reusit sa prinda o categorie mult mai mare de public decat obisnuitele joculete pe PC, inca in perioada lor de dezvoltare. Chiar si acum, jocurile de tip graphic adventure sunt mult mai gustate de jucatorii ocazionali si majori.

Sam & Max aveau acelasi umor debordant al jocurilor de gen, beneficiind de un plus pentru cele doua personaje : cerebralul caine umanoid Sam si iepurele psihopat, Max sau ”politia liber-profesinista”, asa cum se autonumeau.Discutiile dintre personaje erau mai mult decat ilare.

sammax2.jpg
(The first incarnation of the game)

Desi au incercat, Lucasarts nu au fost in stare sa scoata o continuare ca lumea la joc, chit ca anuntasera deja ”the next episode”.Cei care au fost insa in stare sa cumpere franciza si sa faca o continuare reala a jocului au fost Telltale Games, cunoscuti si ca ”Aia care au facut CSI”.

Baieti destepti, Telltale Games s-au prins ca nu vor avea prea mult succes daca scot un singur joc, distribuit clasic, asa ca au scos mai multe, respectiv mai multe episoade dintr-o noua saga Sam&Max. Distributia s-a facut exclusiv pe Internet, prin download si platire a codului de deblocare sau prin reteaua Steam. Pretul e in jurul a 9 dolari de episod, majoritatea putand fi comandate inainte de aparitie. Dupa sase astfel de episoade, a iesit si o varianta ”de colectie” care le cuprindea pe toate sub egida ”the first season’. Cum sezonul doi este ”in progress” (exista deja doua jocuri), Telltale s-a gandit sa dea posibilitatea creeri unui abonament la serie. Afacerea le iese de minune, iar motivele le voi enumera mai jos.

sam.jpg
(Varianta Telltale de Sam & Max)

Ca sa nu lungesc si mai mult postul , o sa incerc o abordare simplista, in stilul +/- sau ”De ce da, de ce nu” cum spunea colegul Constantin. Sa incepem cu plusurile, pentru ca ele domina evident :

+Fanii Sam&Max se pot bucura : Umorul este la locul lui, vocile sunt ok (desi Sam suna cam defazat uneori) iar povestea este excelenta. Seria a revenit in forta.
+Amatorii de grafica 3D se vor bucura la randul lor : Sam & Max au capatat o a treia dimensiune, fara a pierde din aspectul de desen animat. Cerintele de sistem nu sunt mari insa primele doua episoade par a cauza ceva probleme la detalii si rezolutie maxima desi nu vorbim de un super engine grafic. Muzica este si ea la inaltime.
+A treia categorie de bucurosi va fi cea formata din jucatorii noi initiati in tainele aventurilor point’n click : Jocul este simplut la nivel de interfata iar questurile au dificultate medie, deci nu aveti nevoi de walkthrough
+Dialogurile fac toti banii iar sistemul de dialoguri ”la dublu”, similar RPG-urilor este un plus demn de remarcat.
+Cateva minijocuri precum cel in care poti conduce masina, arestand oameni pentru tot felul de tampenii precum ”Condusul vehiculului fara a fi raton”. Atentie, mini-jocurile de gen au de multe ori implicatii in jocul principal.

La capitolul minusuri am doua lucruri de reprosat : Questurile au dificultate medie pentru cei neinitiati, dar sunt usurele pentru jucatorii vechi. Durata unui episod este relativ mica, si s-ar putea ca acele cateva ore pe care le veti petrece intr-un episod sa se datoreze faptului ca in primul sezon personajele nu pot fugi.

As fi vrut sa iau fiecare episod din primul sezon la rand si sa-l descriu pe larg insa nu le-am terminat pe toate si oricum nu stiu daca-mi permite timpul cititorului. In orice caz, primul sezon (primele sase episoade, sau jocuri) se axeaza pe doua motive : conspiratia si hipnoza. Eh, macar sunt amuzante. Cei de la Xtreme PC par a fi facut o pasiune din recenzarea lor. Al doilea sezon il indica pe Mos Craciun ca fiind inamicul numarul unu al duo-ului exploziv.

P.S : Sunt niste jocuri excelente pentru birou si pentru oamenii ocupati in general. Cum la randu-mi m-am jucat foarte rar in ultimii ani (si nu neaparat din cauza timpului limitat), joculetele astea sunt ”a breath of fresh air”. Producatorii mai au o serie bazata pe acelasi engina intitulata Bone, o combinatie de arcade si adventure.

Noiembrie 15, 2007

Display-uri S.F

Filed under: Diverse,Filme — krossfire @ 9:23 pm

Bizar ca in acest moment nu ma pot gandi decat la urmatoarea prostie : De ce in toate filmele S.F, indiferent de vechime, totul este ”futuristic” cu exceptia oricarui tip de display\ecran ?

Toate display-urile din filmele S.F sunt atat idiot gandite incat nu-ti vine sa crezi ca regizorul se gandeste la viitor. In general avem doua variante : Prima, in care display-ul arata ca Windows 1.0 (un shell de MS-DOS) dar care, pe langa look-ul oribil vorbeste pentru a indica anumite comenzi si a doua in care totul este proiectat holografic in 3-4 culori si cu o dificultate oribila de accesare si vizualizare.

Unde sunt ultimele tehnologii de LCD, Oled si touch-screen ? Probabil au fost abandonate in defavoarea unor CRT-uri de 10cm care afiseaza software de cand era Bill Gates tanar.Deci, in viitor. ne vor durea ochii si capul din cauza unor ecrane prost proiectate si al softului care le insoteste.

 P.S : Ca sa inchei apoteotic porcaria asta de post  – A mai observat cineva patratosenia viitorului ? Viitorul nu este patrat, ci curbat. Tendinta spre design-ul sferic, cat mai ergonomic si miniaturizat nu se vede intr-o buna parte din filmele S.F in care aparatele viitorului arata ca niste frigidere din al doilea razboi mondial. Colturi, design prostesc si evident, sisteme de meniuri in patru culori.

Noiembrie 13, 2007

Corneliu Tamas – Elogiu

Filed under: Diverse,Social, Cultural, Politic — krossfire @ 8:33 pm
Tags: , , , , , ,

Sa mai zic si de plans, ca tot n-am mai zis de vreo trei zile…

La seminarul de astazi (nu spui care, ca mai stie lumea) ni s-a atras atentia asupra idolilor creati de media si de disfunctionalitatea mass-mediei romanesti. Printre exemple s-au numarat si cativa academicieni si cercetatori care au schimbat si salvat vieti, dar ale caror merite nu au fost niciodata pe deplin recunoscute. Oameni care au murit bolnavi, in anonimat, pentru ca Mutu sa ajunga ”eroul saptamanii” in cinci ziare. Desigur, mediagenia si economia de piata sunt un factor important insa lipsa de preocupare a statului si incultura celor din industriile mass-media contribuie la distrugerea treptata a valorii.

Si in alte tari exista fotbalisti si staruri create de media insa oamenii cu-adevarat valorosi sunt recunoscuti, indiferent de catre care cercuri. Exista innobilari, exista suplimente si ajutoare masive sociale pentru cei care chiar au facut ceva. La noi valorile sunt lasate sa putrezeasca in pace. Sustin si am sustinut intotdeauna discriminarea intelectuala insa nu despre mine este vorba, ci despre cei care nu se mai pot ajuta ajunsi intr-un anume punct.

Titlul din post s-ar putea sa-i induca pe multi in eroare. Cine este Corneliu Tamas ? Corneliu Tamas este un om in adevaratul sens al cuvantului. A fost cam de toate la viata lui, de la scriitor la istoric si teolog. Inca este, la cei 75 de ani pe care-i duce in spate. Corneliu Tamas a avut ghinionul ca s-a nascut prea devreme pentru a fi promovat interbelic, prea tarziu pentru a nu avea probleme cu noul regim si a trait o insemnata parte din viata in doua orase prea mici (la nivel cultural) pentru a sustine scriitori de valoarea sa (Pitesti si Rm.Valcea).

Prima data cand am avut contact cu omul asta a fost in clasa a doua. Corneliu Tamas a avut puternice tangente cu Biserica ortodoxa, prin urmare ajunsese sa predea religie in scoala mea. Numai religie nu preda si noi il iubeam pentru asta. In clasa a doua la ora de religie am interpretat povesti nemuritoare, am jucat personaje din Biblie si am cantat. Asta pana cand un cap stramt din ”institutia de invatamant” a decis ca omul nu-si facea treaba. Asa ne-am trezit noi cu un arhidiacon dement si obsedat de ortodoxie in locul lui Tamas. Partea buna a fost ca l-am mai vizitat. Isi facea veacul prin curtea mitropoliei din Valcea in acea perioada. Merita sa mergi sa vorbesti cu omul ala, facea mai mult ca zece preoti. Apoi a disparut pentru o perioada pentru a reaparea iar sub forma unei carti numite ”Pic”, despre aventurile unui pustan visator dintr-o comuna uitata de lume. Avea savoare. Cu ocazia asta am mai descoperit o cartica semnata Corneliu Tamas intitulata ”Doua Jocuri”, carte editata pe undeva prin 1992. Si incet incet am realizat adevarata valoare a omului care-mi tot dadea roluri de porumbel mesage in clasa a doua (dat fiindca mama ma imbraca mereu in camasi albe).

La nivelul scriituri beletristice nu exagerez cand il aseman pe Corneliu Tamas cu un Ion Creanga valcean. Stilul lui degaja caldura textelor humulesteanului. Nu abuza de regionalisme si nu se inspira din folclor dar era un narator excelent.

Exista si azi zeci de autori de savuroase nuvele si romane, vesnic nerecunoscuti, insa beletristica a fost insa o mica parte din opera lui Tamas. El a activat si ca arhivar si cercetator participand la peste 30 de studii si sinteze ce priveau istoria Romaniei, a municipiului si diverse aspecte legate de lacasele de cult si ortodoxism. Este un prieten apropiat al lui Horia Nestorescu-Balcesti, asa numitul ”istoric al masonilor”.

Un simpu search pe Google va demonstra ca nu vorbesc aiurea. Acelasi search nu va va returna niciun fel de data biografica sau interviu cu acest om. De ce ? Tocmai datorita tendintei despre care vorbeam la inceputul articolului.

Prin intermediul Danei, de la Centrul de Informare Comunitara Rm.Valcea am reusit sa obtin o biografie minimala a lui Corneliu Tamas (cititi daca aveti timp sau daca sunteti curiosi) pe care am plasat-o strategic la finalul articolului, inainte de post-scriptum.

img_1080.jpg

(Doua Jocuri – 1992, Editura Ion Creanga – in perioada de glorie)

De ce ”Elogiu lui Corneliu Tamas” ? Pentru ca merita ! Nu ma omor cu dogma religioasa insa pot spune ca prin activitatea lui, omul asta chiar a stiut sa serveasca ”Domnului”.

Inainte de a posta bibliografia, v-as recomanda un link la o nuvela de-a sa (un mini roman de fapt), publicata in 1999 :

Corneliu Tamas – Copil de Trupa

Biografie :

TAMAŞ, CORNELIU arhivist, cercetător, scriitor

Născut la 14 februarie 1933, în oraşul Câmpulung- Muscel, judeţul Argeş. În perioada 1940-1944, a urmat cursurile Şcolii primare în oraşul natal („Oprea Iorgulescu”), în continuare Liceul ”Dinicu Golescu”. Urmează cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii din Bucuresti, secţia arhivistică, pe care o absolvă în anul 1958. A fost repartizat ca arhivist la Arhivele Statului din Piteşti, apoi a fost avansat la gradul de arhivist principal. În anul 1969, a fost numit directorul Arhivelor Statului – filiala Vâlcea, unde a funcţionat până în iulie 1987, când a fost pensionat.
În anul 1982, a sustinut teza de doctorat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti, cu subiectul: Evoluţia marelui domeniu feudal mânăstiresc din judeţul Vâlcea în perioada
1700-1821.
Debutul publicistic a avut loc în anul 1951 la ziarul „Munca”. A publicat peste 250 de articole, iar în cele 14 volume (în colaborare), a dat la iveală ştiri, informaţii, de ordinul miilor. A fost membru al cenaclurilor literare din oraşele Piteşti, Câmpulung-Muscel, membru fondator al Societătii literare „Anton Pann” (Rm. Vâlcea) şi „Antim Ivireanul”.

COLABORĂRI:
„Analele de istorie”, „Argeş”, „Buridava”, „Caietele Bălcescu”, „Curierul de Vâlcea”, „Historica”, „Informaţia zilei”, „Magazin istoric”, „Mehedinţi – istorie şi cultură”, „Muzeul Goleşti”; „Orizont”, „Mitropolia Olteniei”, „Pentru, Patrie”, „Revista Arhivelor”, „Revista economică”; „Reporter”, „Secera şi ciocanul”; „Tribuna”, „Ţânţarul”, „Zâmbiţi, vă rog”, s.a.

OPERA – Selectii:
Istoria Râmnicului, Editura „Anitim Ivireanul” Rm. Vâlcea, 1994, 400 p.; Istoria Ocnelor Mari, -Editura „Antim Ivireanul”, 1995, 300p.; Album Rm. Vâlcea, Editura „Sport Turism”, Bucureşti, 28 p.; Filiala Arhivelor Statului Judeţul Vâlcea, Bucureşti, 1982, 58p.; Vâlcea în documente (1965-1981), voI. II; Inventar arhivistic, Bucureşti, 1977, 477 p.; Lista volumelor în colaborare: Bibliografia istorică a Judeţului Vâlcea, 1994, 158 p.; Îndrumător pentru realizarea monografiilor locale, Rm. Vâlcea, 1981, 109 p.; Tezaur medieval. Catalogul documentelor de la Arhivele Statului din Vâlcea (1467-1800), voI. II, Bucureşti, 1985, 452 p.; Prefectura judeţului Vâlcea 1830-1864, vol. 1. Inventare Arhivistice, Bucuresti, 1977, 478 p.;Revoluţia de la 1821 în Judeţul Vâlcea, Bălceşti pe Topolog, 1980, 400 p.; Familia Bălcescu în documente vâlcene, 1840-1869, Bălceşti pe Topolog, 1984, 244p.; Aspecte militare privind revoluţia de la 1848 în Oltenia, „Scrisul românesc”, Craiova, 1979, 255 p.; Contribuţia Judeţului Vâlcea la Unirea Principatelor Române , Rm. Vâlcea, 1982, 280p.; Contribuţia Judeţului Vâlcea la sustinerea războiului de independenţă 1877-1878, Vâlcea, 1977, 672 p.; Răscoala ţărănească din 1907 în judeţul Vâlcea, 1974, 466 p.; Judeţul Vâlcea în anii primului război mondial, vol. 1, 440 p; voI. II 250 p.; îndrumător în Arhivele Statului Judeţului Vâlcea, Bucuresti, 1972, 224 p.; Laloşu. File de monografie, Rm. Vâlcea, 1977, 87 p.; Tipografii şi tipografi la Rm. Vâlcea., 1972,67


Eliberez acest material de sub licenta Creative Commons strict pentru uzul wikipedia.

P.S : Sa inteleg ca un om care a publicat atat nu merita recunostinta noastra ? Nu am din pacate o poza pentru ca un fost coleg dorea sa-i multumeasca in persoana pentru una din cartile sale.

Pagina următoare »

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.