Through the glass…

Nu , nu am de gand sa fac vreo recenzie muzicala la piesa celor de la Stone Sour (solist este Corey Taylor, de la Slipknot – aproape ca a reusit sa cante pe piesa asta). Se pare ca sunt bantuit de o acuta lipsa de inspiratie : am vreo trei serii care se cer terminate si multe idei care trebuie aplicate.

Voiam sa arunc niste ganduri pe tema oamenilor care-si petrec toata viata in balcon. De la tatele si mahalogioacele cartierului care-si spioneaza vecinii pentru a avea ce barfi la intalnirile saptamnale de la scara, pana la pustii fara viata personala, exista o intreaga subclasa sociala a privitorilor pe geam.

Ii simti holbandu-se printre jaluzele sa prinda nu stiu ce miscare subtila. Obsedati si lipsiti de viata personala, au uneori tendinta de a te aborda si intreba diverse lucruri ”care par a se fi intamplat”. Din seria babe isterice, avem si ”baba cu figuri”….genul de persoana care daca te vede bombanind sau fredonand ceva, te intreaba de la etajul 5 ”Da ce faci ma..esti nebun..vorbesti singur ?” …iar apoi se supara cand ii intorci niste injuraturi si-i arati diverse simboluri.

Acasa am oameni specializati in traitul pe balcon. O familie din blocul de vizavi aproape isi amenajase o camera in balcon : mese, mini bar, luminator. Cum femeia statea mai tot timpul pe geam (si-a petrecut cam 60% din viata asa), cineva s-o fi gandit ca e timpul sa faca si copii la fel.

Astia sunt genul de oameni care ti i-ar aduce pe cei de la Politia in Actiune pe cap, pentru ca li s-a parut ca ai iesit dubios de mult din casa si ca mereu erai imbracat in negru. Tot ei sunt genul de vecini pe care-i vezi lamentandu-se pe la tot felul de emisiuni gen ”Tradati in Dragoste” sau cine stie ce alte dracovenii.

Casa de pe geam nu e acasa…