Kro$$fire’s Blog

Decembrie 16, 2006

O zi terorizanta

Filed under: Viata de zi cu zi — krossfire @ 5:41 pm

Articolul urmator este o defulare. Nu-l cititi daca nu sunteti din FJSC sau daca nu va intereseaza trairile mele, etc. (nu stiu de ce v-ar interesa). Nu se accepta comment-uri, pentru ca articolul a fost scris pentru mine.

Uite asa a decurs o zi terorizanta si totusi atat de ”rewarding” in final.

M-am trezit la o ora inumana, adica la ora 6.30, desi ma culcasem la ora 12.30. Am tot incercat sa ma culc din nou, dar pana la urma am renuntat la idee. M-am imbracat in graba si am iesit de nebun sa-mi cumpar Cotidianul cu DVD.

Cand am ajuns la scoala…prea devreme totusi, am avut surpriza sa aflu ca mai avem doar o saptamana pentru proiectul de la PAO (desktop publishing) => ore de lucru la nivel de stres maxim – crize mute. Dupa PAO, repetitii pentru colinde. M-am retras din cor, avand colege mult mai talentate si in forma decat eram eu. Am facut pe impresarul, adica am stat, am ascultat si am mai incercat sa strang lume.

Dupa repetitia pentru colinde, am avut de prezentat un referat la ITC, la o seminarista tare cool (stiti voi cine). Totusi, am avut oarece probleme de coordonare in timpul referatului, si desi nu mi s-a atras atentia, cred ca in parte vina a fost a mea. Imi cer scuze pe aceasta cale colegilor, in caz ca incercarea mea de a face liniste a fost cam deplasata. (si a fost, mai mult ca sigur – si eu dau destul de mult din gura).

Dupa seminar…run Vlad, run …acasa, schimbat, revenit la FJSC , cu scopul de a ma face util in pregatirea petrecerii de Craciun (stiti voi, clubul PR). Aici mai mult am incurcat in prima faza (imi pare rau pentru lipsa mea de skill in a lipi baloane si taia hartie, dar sunt baiat). Nu consideram ca asta intra in atributiile noastre. De-abia cand a inceput sa se stranga lumea si cand a mai aparut niste tehnologie in scena, m-am gasit si eu util pe undeva :).

Aici am mai facut eu o glumita deplasata – cea cu ”unde-i armata de sclavi ?” (la care seful de an mi-a urat bun venit in armata – armata eram noi) . Remarca a fost o gluma, cu referinta la munca simplista ce necesita indemanare (pot monta un PC de la zero, dar nu pot taia drept o coala – scuze don’soarei din anul II) insa apar niste intrebari : Desi imi place sa ma implic, nu cred ca asta trebuie sa faca un PR-ist. As fi vrut o implicare la un nivel mai inalt. (Semnul Intrebarii).

Petrecerea de Craciun a fost faina, mai ales datorita agitatiei unor anumite domnisoare din clubul de PR (sau unei anumite) 🙂 . Ceea ce a deranjat ,dar poate fi remediat a fost sonorizarea . Dupa vacanta de iarna, in prima saptamana..voi incerca sa convonc o intalnire a clubului pentru a cauta un club de nisa, care sa ne stea la dispozitie in cazul unor astfel de evenimente, si in cazul unor evenimente gen : Serile clubului PR. Asta este o treaba pentru PR-isti 😉

Deja la ora inceperii petrecerii eu eram ”praf”. Surmenat si obosit, dar totusi dornic de un party in care ma implicasem mai mult logistic. Pe parcurs am mai vorbit si eu putin la microfon, am mai castigat pe la un concurs Petrom, si am facut schimb de cadouri cu o colega de grupa :).

In legatura cu respectivul concurs Petrom, desi multumesc din suflet celor care mi-au acordat premiul , nu am putut sa ma bucur imediat din urmatoarele cauze :

-Au participat prea putini, si multi nu au luat in serios concursul. Competitia scazuta nu poate decat sa ridice semne de intrebare cu privire la adevarata valoare. Desi am muncit ceva la respectivul material (il voi posta pe forum, daca mi se va permite) sunt convins ca mai erau multe idei bune in joc, dar putin dezvoltate. Mi-a parut rau de multi participanti. (de multi dintre cei putini).

-Se puteau da premii si altor locuri, chiar printr-un compromis, luand din cele date.

-Am mai castigat si la alte concursuri in trecut (pe literatura) si stiu ce invidii se starnesc. As fi preferat discretia si sper ca nu am fost inteles gresit.

-Cand mi-a fost strigat numele, nu-mi venea sa cred ca era vorba de numele meu, pur si simplu nu-l recunosteam. Nu ma asteptam, desi speram.

Voi trece peste acest moment cu mentiunea : Ma simteam tare aiurea si ”iesit din peisaj”. Atitudinea mea nu era una de ingamfare ci de cumplita confuzie. Intelegeti ce vreti de-aici, dar asta am simtit.

De remarcat si momentul colindelor. Grupa mea, grupa 9 mi-a placut cel mai mult prin voci si selectia colindelor – bravo fetelor. (avem deja o candidata la titlul de lead singer, se stie ea foarte bine). Evident, si alte grupe au avut colinde deosebite, insa eu eram centrat pe grupa mea, de aceea sunt poate subiectiv. De remarcat a fost si grupa 5, cu o interpretare foarte originala a colindului ”Dom’ Dom’ sa-naltam” ( moment de stand-up comedy ? – mi-a placut, oricum).

Bine planificata petrecerea, a placut si domnilor profesori…la un spatiu mai mare si la o sonorizare mai buna 😉

Cand m-am intors acasa am avut parte de un bombardament de telefoane. Starea de confuzie s-a disipat greu…o zi terorizanta si totusi rasplatitoare…dar, atat de confuza. Puteti lua totul ca pe un patetism ieftin, sau puteti si mai simplu : Sa nu cititi. Postul contine niste scuze fata de : colegi si colege, cateva fete din clubul de PR si altii. Nu-mi dau seama daca erau necesare in toate cazurile, insa e bine sa fie. Premiul este inca intr-un colt, iar oribila mea constiinta se intreaba daca-l merit. (partea malefica din mine spune ca munca primeaza peste vise…dar nu o mai ascult). Postul va disparea dupa o saptamana , sau va fi arhivat.

Bafta multa, si don’t stop believing…

Anunțuri
TrackBack URI

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: