M-am gandit ca postul meu anterior nu este chiar ”politically correct” asa ca m-am hotarat sa prezint o varianta noua a genezei manelistilor. Daca Tomus Manelarius ne prezinta varianta creationista, descoperirile mele recente sugereaza si o varianta evolutionista.
Urmatoarea imagine (click) este edificatoare :
Manelosaurus Rex se exprima in principal prin sunete precum ”Hep Heee” , ”Frrraaa Numrrr” si ”Lai Lai Lai”. Se presupune ca specia a disparut datorita marimii infime a creierului si a incapacitatii de a face altceva in afara reproducerii si datului de dedicatii altor manelozauri.
P.S : Cei doi manelozauri sunt in stadiu de analiza. Nu stiu cui apartine originalul (cei doi dinozauri normali, nemanelizati) imaginea neavand precizat autorul in baza de date despre dinozauri din care am luat-o. Totusi, daca preluati imaginea manelizata vreau link 
bine ca nu au mai scris inca cateva sute de oameni texte de genul acesta si ca aduci tu ceva nou (sper sa nu sune ca si cum as avea ceva cu tine)
Comentariu prin scorojit — iulie 15, 2007 @ 6:30 pm |
Ce texte ? Eu am demonstrat doar originea lor. Daca ai citit si postul precedent, actualul este o incercare de democratizare. A fost teoria creationista, acum e cea evolutionista.
Comentariu prin krossfire — iulie 15, 2007 @ 6:32 pm |
Urmatoarea abordare sa fie una new age?
)
Comentariu prin Adi Calarasu — iulie 15, 2007 @ 7:04 pm |
Da’ totuşi, o apologie a manelarului oropsit de intelectualime şi nu numai nu dezvoltă nimeni? Măcar aşa, din gică contrism.
Comentariu prin bovanne — iulie 15, 2007 @ 9:11 pm |
le lipseste martzanul manelozaurilor ,repede bagati in photoshop
Comentariu prin Clocky — iulie 16, 2007 @ 4:59 pm |
e un bai mare acolo..ai uitat teancul cu bani..FN desigur, si lantul de 3 kile de aur de la gatul gros…
Comentariu prin gabriel — iulie 16, 2007 @ 7:54 pm |
Dragă d-le Vlad, mă întorc pe meleagurile dumnitale şi văd că încă te confrunţi cu maneaua.
Dacă nu mă-nşeală memoria, acum două-trei luni, de când nu am mai citit blog-ul dumnitale decât în grabă, subiectul la ordinea zilei era acelaşi. Mitologii ale manelelor, acum reptile uriaşe cu acelaşi nume – ştiam că discutatul pe larg despre un subiect aduce şi prietenia cu subiectul, oricare ar fi fost părerea iniţială a celui care discută. Comportamentele obsesive dau naştere unui ataşament neaşteptat, iar eu nu glumesc când scriu rândurile astea. Şi cât m-ar bucura (dacă tot ai făcut dumneata protoistoria manelei, eu profeţeam viitorului ei) ca într-un număr de ani să ne putem lăuda deschis cu subiectul ăsta, în cazul în care or să se-ndrepte lucrurile şi muzica asta foarte neşlefuită ar lua-o pe făgaşul bun! Pân-atunci, propun să ne vedem de ale noastre, dacă tot nu le înţelegem pe ale lor (manelozaurilor). Şi nici bine pe ale noastre – avem dovadă.
Nu sunt rău.
Comentariu prin wehaveheaven — iulie 17, 2007 @ 9:05 am |
Ultimul subiect nu mai are treaba cu manelozaurii…oricum cele doua subiecte erau ”de stoc”
Comentariu prin krossfire — iulie 17, 2007 @ 9:58 am |
weekendul trecut am avut surpriza de a asculta o manea pe ritm de jazz. manelozaurii astia se pregatesc sa mestece-si-sa-scuipe toate genurile muzicale
Comentariu prin diana — iulie 17, 2007 @ 12:27 pm |
Foarte bine! Tocmai într-acolo se-ndreaptă aşteptările mele.
Comentariu prin wehaveheaven — iulie 17, 2007 @ 6:47 pm |