Pomelo – Recenzie

Nu, nu este vorba de o recenzie de film sau trupa. Daca tot sunt pe teritoriul recenziilor, m-am gandit sa abordez si altfel problema : Muzica de genul celei prezentate nu asculta multi, iar cu filmele lucrurile devin si mai subiective.Dar toti mancam, nu-i asa ?

Aceasta este recenzia unui fruct exotic, si anume Pomelo (sau Pummelo) care in acest moment se gaseste pe majoritatea pietelor si in majoritatea marketurilor din tara. Sunt sigur ca exista oameni care au si degustat acest fruct, insa vreau sa-i aduc problema in discutie datorita faptului ca odata cu sarbatorile de iarna se pare ca a invadat mai toate super/hiper marketurile din Bucuresti si provincie.

Scurt istoric : Pomelo face parte din categoria citricelor si este cel mai mare fruct din aceasta categorie. Multa lumea il descrie ca pe un porto-grapefruit mai mare, insa conforom site-urilor specializate grapefruit-ul este de fapt o combinatie intre un pomelo si o portocala, obtinut prin hibridizare naturala (selectie). Are in jur de 10-50 cm (majoritatea se invart intre 12 si 25 cm..din ce am vazut eu prin vreo 4 marketuri) si cantareste intre 1 si 8 kg. Culoarea cojii este galben verzuie (lemon pomelo – specia importata la noi) iar miezul galben, specific citricelor este acoperit de un invelis usor pufos. (sub coaja)

Iata un pomelo a la ”market bucuresti” (P.S : In general il gasiti invelit in plasa rosie si tipla)

Daca fructul este prea moale, nu-l cumparati, insa este foarte greu sa va dati seama de cat de proaspat este. In general un fruct cu miezul uscat (chiar daca gustos) = vechi. Oricum miezul este putin zemos, dar sunt sigur ca veti simti un fruct vechi.

Interiorul arata cam asa :

Coaja interioara este cam groasa si atarna greu la cantar :

Acum sa trecem la ce este mai important : Pretul si gustul . Pretul – variaza intre 5.5 lei kilogramul si 9.0 lei kilogramul. Un pret mai mare nu inseamna un fruct mai bun, ci doar un adaos idiot. Idealul de ambalare este : fruct in tipla + plasa.

Gustul este similar celui de lamaie cu zahar, sau de grapefruit alb cu zahar. Daca fructul este destul de proaspat, gustul nu va dezamagi. (aminteste putin si de citricul numit lime). Datorita cojii interioare kilogramajul este destul de mare.

De remarcat : Planta se adapteaza repede ! Puteti sa o cresteti in apartament, pentru ca are un aspect placut. Face fructe doar odata la 3-4 ani, insa arbustul nu arata rau. Poate incolti si in vata cu apa , asa ca pastrati semintele ! (merita un pomisor de pomelo ca sa va laudati la baba de pe scara ce plante exotice cresteti voi )

Avantaje :

-contine o groaza de vitamine si de chestii sanatoase (mai ales complexul de vitamine B – de remarcat)

-gust destul de ok si coaja refolosibila (din invelisul miezului se poate prepara un fel de dulceata, daca puteti rezista mirosului)

Dezavantaje :

-Scump dom’le, scump

-Invelisul miezului ocupa mult spatiu (unele fructe nu-l au atat de dezvoltat..dupa noroc)

-Invelisul miezului miroase cam nasol…a gazon mocirlos. (pentru unii nu e o problema)

-are senzor mic si nu focalizeaza bine la zoom maxim..aoleu..alta recenzeie…cum..fructul asta nu face poze digitale ?

Desi nu abunda in avantaje…merita incercat, asa de forma. Dar atentie la excese : citricele mari au efect de purgativ (o legenda..heh…nimic nu ma va opri sa termin pomelo-ul asta )

P.S : Unele poze sunt luate de pe wikipedia (in speta – a doua), deci nu e voie sa le folositi in scopuri comerciale…(de parca va si vad cu plantatia de pumelo)